PELERINAJ PE TERRA (1)

in Alte știri

Alfred Simon se născuse pe Kazanga IV, o mică planetă agricolă în apropiere de Arcturus, şi conducea o secerătoare-treierătoare pe cimpurile de grîu, iar în serile lungi şi tăcute asculta discuri cu cîntece de dragoste de pe Terra. Viaţa era destul de plăcută pe Kazanga, iar fetele erau frumoase, vesele, sincere şi supuse, tovarăşe bune pentru o plimbare printre coline sau pentru o partidă de înot în rîu şi soţii fidele pentru toată viaţa. Dar romantice, niciodată! Pe Kazanga, te puteai distra din toată inima. Doar te distrai, şi atît. Simon avea impresia că lipsea ceva din acea existenţă dulceagă. Şi, într-o zi, a descoperit ce anume lipsea. În ziua aceea, pe Kazanga a sosit un vînzător ambulant cu o astronavă prăpădită, plină de cărţi. Era slab, cărunt şi cam într-o ureche. În cinstea lui au dat o serbare, pentru că noutăţile erau foarte apreciate în lumile externe. Vînzătorul le-a povestit toate bîrfele mai recente: războiul preţurilor dintre Detroit II şi Detroit III; cum mai mergea pescuitul pe Alana; ce toalete îmbrăcase soţia preşedintelui Moraciei şi felul straniu în care vorbeau oamenii de pe Doran V. Cînd a terminat de povestit, cineva  i-a cerut:

– Vorbeşte-ne despre Terra.

– Aha! spuse vînzătorul, înălţînd  din sprîncene. Vreţi veşti despre Planeta-Mamă? Într-adevăr, prieteni, nicăieri nu există locuri ca pe bătrîna Terră. Pe Pămînt, prieteni, totul e posibil şi nimic nu e interzis.

– Nimic? îl întrebă Simon.

– Au făcut o lege care interzice interdicţiile, explică, rînjind, vînzătorul. Şi pînă acum nimeni nu a încălcat-o. Terra e altfel, prieteni. Voi sînteţi specialişti în agricultură, nu-i aşa? Ei, bine, Terra, e specializată în chestii puţin practice, cum ar fi nebunia, frumuseţea, războiul, intoxicarea, puritatea, oroarea şi aşa mai departe. Iar lumea vine de la distanţe de ani-lumină pentru a gusta din aceste „produse“.

– Şi dragostea? a întrebat o femeie.

– O, fata mea, i-a răspuns, gentil, vînzătorul. Terra e unicul loc din Galaxie unde încă mai există dragoste! Detroit II şi Detroit III au încercat-o şi au găsit că e prea costisitoare, Alana a decis că e prea tulburătoare, iar Moracia şi Doran V nu au avut timp să o importe. Dar, cum am spus, Terra e specializată în lucruri puţin practice, pe care ştie cum să le facă să renteze.

– Le face să renteze? l-a întrebat un agricultor robust.

– Desigur! Terra e ancestrală, mineralele sale s-au epuizat, cîmpiile sînt secătuite. Coloniile ei sînt acum independente, pline de oameni cumpătaţi ca voi, care pretind marfă de valoare în schimbul produselor lor. Ce-ar mai putea comercializa Terra dacă nu lucruri inutile, care fac viaţa demnă de a fi trăită?

– Dumneata ai fost îndrăgostit pe Terra ? întrebă Simon.

– Da, am fost, răspunse vînzătorul cu tristeţe. Am fost îndrăgostit şi acum călătoresc. Prieteni, aceste cărţi…

Cu un preţ exorbitant, Simon a cumpărat o carte antică de poezie şi, citind-o, visă pasiunea sub luna rătăcitoare, lumina dimineţii care strălucea candidă pe buzele uscate ale îndrăgostiţilor, trupurile încleştate pe o plajă pustie, la marginea mării, rostogolite de patimă şi asurzite de vuietul valurilor. Şi toate astea  erau posibile numai pe Terra! Pentru că, după cum spunea vînzătorul, fii risipiţi ai Terrei erau prea ocupaţi să smulgă solului străin cele trebuitoare vieţii. Pe Kazanga creştea grîu şi porumb, iar pe Detroit II şi III, fabricile deveneau tot mai numeroase. Cherhanalele Alanei erau subiect de conversaţie în zona Stelei Sudului, pe Moracia existau fiare periculoase, iar pe Doran V, pădurea sălbatică şi fără sfîrşit aştepta să fie cucerită. Şi totul era corect, era exact aşa cum trebuia să fie. Dar lumile noi erau austere, planificate cu grijă, sterile în perfecţiunea lor. În abisul mort al spaţiului ceva se pierduse şi numai Terra cunoştea dragostea. Din acest motiv, Simon lucra şi economisea şi visa. Iar cînd a împlinit 29 de ani a vîndut ferma, şi-a pus toate cămăşile curate într-o valiză, a îmbrăcat costumul cel mai bun, a încălţat o pereche de pantofi solizi şi s-a suit în  astronava Kazanga-Metropoli.

(va urma)

ROBERT SHECKLEY

(Text reprodus din Almanahul „Luceafărul“, 1982)

COMENTARII DE LA CITITORI