PELERINAJ PE TERRA (2)

in Lecturi la lumina ceaiului

În cele din urmă, a ajuns pe Terra, unde visele trebuiau să se adeverească, deoarece exista o lege care interzicea deziluziile. A trecut repede de vama de la cosmodromul din New York şi a ajuns în Times Square cu metroul. A ieşit la lumina zilei clipind şi strîn- gînd spasmodic valiza, deoarece fusese avertizat în privinţa hoţilor de buzunare, a puşlamalelor şi a altor asemenea locuitori ai oraşului. A privit în jur, gîfîind de uimire. Primul lucru care l-a uluit a fost numărul nesfîrşit de cinematografe şi teatre cu spectacole în două, trei şi patru dimensiuni, după preferinţele spectatorului. Şi ce spectacole! În dreapta lui, o inscripţie ameninţătoare proclama: DESFRÎU PE VENUS! UN DOCUMENTAR DESPRE PRACTICILE SEXUALE ALE LOCUITORILOR INFERNULUI VERDE! SENZAŢIONAL! O AUTENTICĂ REVELAŢIE!

Ar fi vrut să intre. Dar pe cealaltă parte a străzii rula un film de război. Afişul parcă striga: DISTRUGĂTORII SOARELUI! DEDICAT DIAVOLILOR EROICI, NAVIGATORILOR SPAŢIULUI! Iar mai departe era un film intitulat: „TARZAN CONTRA VAMPIRILOR DE PE SATURN!“

Tarzan, îşi amintea din lecturile sale, era un erou antic, originar de pe Terra.

Totul era minunat, dar erau altele şi mai şi! A văzut prăvălii unde se puteau cumpăra mîncăruri de pe orice planetă şi, în special, mîncăruri indigene terestre, cum erau pizza, cîrnaţii, spaghetele. Mai erau magazinele care vindeau îmbrăcămintea scoasă din uz a flotei spaţiale terestre şi nişte dughene unde se vindeau numai băuturi. Simon nu ştia din ce parte să înceapă. Apoi a auzit un trosnet de împuşcături în spate, şi s-a întors să vadă ce se întîmplă.

Era un local lung, strîmt, pictat în culori vii, cu o tejghea care-i ajungea pînă la centură. Aici se tragea la ţintă. Proprietarul, un om gras şi brunet, cu un neg pe bărbie, stătea pe un taburet înalt. Îi zîmbi lui Simon.

– Vreţi să probaţi dacă aveţi noroc?

Simon s-a apropiat şi a văzut că, în loc de ţintele obişnuite, în fundul prăvăliei se aflau 4 femei sumar îmbrăcate, aşezate pe scaune ciuruite de gloanţe. Aveau semne roşii, minuscule, pictate pe frunte şi pe sîni.

– Dar folosiţi gloanţe adevărate? îl întrebă Simon.

– Desigur! i-a răspuns proprietarul. Pe Terra, există o lege împotriva publicităţii frauduloase. Gloanţe adevărate şi fete adevărate! Hai, doboară una!

O fată îi strigă:

– Hai, tinere! Pun pariu că n-ai să mă nimereşti!

Alta ţipă:

– Ăsta n-ar nimeri nici măcar o astronavă!

– Ba da, aia ar nimeri-o, strigă o alta. Dă-i drumul, băiete!

Simon îşi şterse transpiraţia de pe frunte cu mîna, încercînd să nu-şi manifeste surprinderea. La urma urmelor, se afla pe Terra, unde totul era permis, atîta timp cît era convenabil din punct de vedere comercial.

– Există şi trageri la ţintă unde sînt împuşcaţi bărbaţi? întrebă el.

– Sigur, spuse proprietarul. Dar dvs. nu sînteţi un pervertit, nu-i aşa?

– Sigur că nu!

– Veniţi de pe altă Planetă?

– Da. Cum de aţi ghicit?

– După haine. Îmi dau seama întotdeauna după haine.

(va urma)

ROBERT SHECKLEY

COMENTARII DE LA CITITORI