PELERINAJ PE TERRA (3)

in Alte știri

Omul cel gras închise ochii şi murmurã:

– Haideţi, haideţi, ucideţi o femeie! Vã veţi elibera de dorinţele reprimate! Apãsaţi trãgaciul şi veţi simţi cum vechea duşmãnie se scurge din dvs.! E mai bine ca la o beţie! Haideţi, haideţi, ucideţi o femeie!

Simon o întrebã pe una dintre fete:

– Şi, cînd vã ucid, sînteţi, într-adevãr, moarte?

– Nu vorbi prostii, îi rãspunse fata.

– Dar lovitura…

Fata ridicã din umeri.

-Ai putea sã te apuci de ceva şi mai rãu.

Simon tocmai voia s-o întrebe ce anume ar fi putut sã fie mai rãu decît asta, cînd proprietarul se aplecã peste tejghea şi zise  pe un ton confidenţial:

– Priveşte, prietene! Ia uite ce am aici.

Simon privi dincolo de tejghea şi vãzu o puşcã-mitralierã.

– Pentru o sumã ridicol de micã, îi spuse proprietarul, îţi dau voie sã foloseşti acest Tommy. Poate ciurui tot localul, poate doborî tot ce e pe pereţi şi poate sfîşia chiar şi pereţii. E un calibru 45, prietene, şi azvîrle ca un mãgar. Cînd tragi cu un Tommy, îţi dai, într-adevãr, seama cã tragi!

– Nu mã intereseazã, îi spuse, cu duritate, Simon.

– Am cîteva bombe de mînã, spuse gestionarul. Natural, fac totul ţãndãri.

– Ai putea, cu siguranţã…

– Nu!

– Pentru un preţ convenabil, poţi trage în mine, dacã ai anumite gusturi, deşi n-aş crede. Ce spui? continuã proprietarul.

-Nu! Niciodatã! E oribil!

Omul cel gras îl privi fãrã sã priceapã.

– Nu eşti dispus acum? Nu-i nimic. Eu ţin deschis 24 de ore pe zi. Ne vedem mai tîrziu, tinere.

– Niciodatã!, îi rãspunse Simon, îndepãrtîndu-se.

– Te aşteptãm, iubitule!, îi strigã una dintre fete.

Simon se îndreptã cãtre un chioşc cu bãuturi şi comandã un pahar mic de Coca-Cola. Îşi dãdu seama cã îi tremurau mîinile. Se controlã cu o sforţare, şi sorbi  din bãuturã. Îşi zise cã nu trebuia sã judece Terra dupã principiile sale personale. Dacã oamenii de pe Terra se distrau omorînd alţi oameni, şi victimelor nu le displãcea sã fie omorîte, cine putea sã obiecteze? Sau era, într-adevãr, cazul sã riposteze?

Stãtea şi se gîndea, cînd o voce de lîngã el îl salutã:

– Hei, prietene.

Simon s-a întors şi a vãzut un omuleţ slab, cu priviri piezişe, ce se oprise alãturi de el, înfãşurat într-un impermeabil prea mare.

– Strãin?, îl întrebã omuleţul.

– Da, îi rãspunse Simon. Cum de aţi ghicit?

– Pantofii. Eu mã uit întotdeauna  la pantofi. Vã place mica noastrã Planetã?

– Sînt… confuz, spuse prudent Simon. Vreau sã spun… cã nu mã aşteptam… iatã…

– Sigur, dvs. sînteţi un idealist.  E de-ajuns sã vã priveascã cineva faţa cinstitã pentru a înţelege asta, prietene. Dvs. aţi venit pe Terra pentru un scop bine definit. Am dreptate?

Simon aprobã. Omuleţul continuã :

– Ştiu care este scopul dvs. Cãutaţi un rãzboi care va mîntui lumea, şi aţi venit în locul cel mai potrivit. Sînt 6 mari rãzboaie care se desfãşoarã în acest moment, şi e foarte uşor sã obţineţi un rol important într-unul din ele.

– Îmi pare rãu, dar…

– Tocmai în momentul ãsta, continuã omuleţul pe un ton impunãtor, lucrãtorii din Peru sînt angajaţi într-o luptã disperatã contra unei monarhii corupte şi decadente. Ar ajunge aportul unui singur om pentru a decide soarta acestei lupte! Dvs., prietene, puteţi fi omul care aduce victoria.

(va urma)

ROBERT SHECKLEY

COMENTARII DE LA CITITORI