PELERINAJ PE TERRA (5)

in Polemici, controverse

Tate îşi trase răsuflarea şi continuă pe un ton mai calm:

– Nu, domnule, nu-i nici o eroare. Produsul nostru nu-i un surogat. Este exact acelaşi sentiment despre care poeţii şi scriitorii au delirat mii de ani. Graţie cuceririlor ştiinţei moderne, putem pune la dispoziţia dvs. acest sentiment, confecţionat cu eleganţă, şi la un preţ ridicol de scăzut.

– Îmi imaginam ceva mai… spontan, spuse Simon.

– Spontaneitatea are atracţia ei, admise domnul Tate. Laboratoarele noastre de cercetări lucrează şi la această problemă. Credeţi-mă, nu există nimic pe care ştiinţa să nu-1 poată produce, dacă există o piaţă de desfacere.

– Asta nu-mi place, spuse Simon, ridicîndu-se. Cred c-am să mă duc la cinema.

– Aşteptaţi! strigă domnul Tate. Dvs. credeţi că încercăm să vă înşelăm. Credeţi că vă vom face cunoştinţă cu o fată care se va comporta ca şi cum v-ar iubi, dar care, de fapt, nu vă va iubi cu adevărat. Aşa e?

– Aşa cred, spuse Simon.

– Dar nu este aşa! În primul rînd – ar fi prea costisitor. În al doilea, uzura ar fi îngrozitoare pentru fată. Iar  din punct de vedere psihologic, ar fi nesănătos să încerci să trăieşti o minciună atît de profundă.

– Şi atunci, cum faceţi?

– Utilizăm cunoştinţele noastre despre ştiinţă şi despre mintea umană.

Pentru Simon, cuvintele acelea erau destul dc ambigui. Se îndreptă spre uşă.

– Spuneţi-mi un lucru, îl opri  Tate. Dvs. sînteţi un tînăr cu un aer inteligent. Nu credeţi că aţi fi în stare să distingeţi dragostea adevărată de o contrafacere?

– Bineînţeles că da.

– Iată garanţia dvs.! Dacă nu veţi fi satisfăcut, nu ne veţi plăti nici un cent.

– Am să mă gîndesc, spuse Simon.

– De ce să amînaţi? Cei mai renumiţi psihologi afirmă că adevărata dragoste fortifică şi restabileşte raţiunea, vindecă ego-ul rănit, echilibrează procesele hormonale şi albeşte carnaţia. Dragostea pe care o furnizăm noi include totul : afecţiune profundă şi durabilă, pasiune fără margini, fidelitate completă, o dragoste aproape mistică atît pentru defectele, cît şi pentru calităţile dvs., o necesitate disperată de a plăcea, şi, ca supliment, pe care numai „Societatea Dragoste“ îl poate oferi, acea primă scînteie incontrolabilă, acel moment strălucind orbitor – dragostea la prima vedere!

Domnul Tate apăsă un buton. Simon încruntă fruntea, nedecis. Uşa se deschise, o fată intră şi Simon încetă să mai gîndească.

Era înaltă şi zveltă, avea părul castaniu cu o nuanţă roşcată. Simon nu ar fi ştiut cum să-i descrie chipul, ar fi putut spune doar că-i dădeau lacrimile cînd o privea. Iar în privinţa corpului, ar fi putut spune că era ucigător.

– Domnişoară Penny Wright, spuse Tate, vi-1 prezint pe domnul Alfred Simon.

Fata încercă să vorbească, dar nu reuşi, iar Simon era complet ameţit. O privi şi înţelese. Nimic altceva nu  mai avea importanţă. Înţelese pînă în adîncul inimii sale că era iubit sincer şi total. Plecară imediat, ţinîndu-se de mînă şi un avion cu reacţie îi purtă pînă la o căsuţă albă, aflată în mijlocul unui pîlc de pini la marginea mării. Vorbiră şi rîseră şi se iubiră, iar mai tîrziu Simon îşi văzu iubita învăluită în flacăra apusului, ca o zeiţă de foc. Şi, în înserarea albastră, ea îl privi cu ochi întunecaţi şi enormi, iar corpul ei atît de cunoscut deveni din nou misterios. Răsări luna, strălucitoare şi hoinară şi transformă în umbră carnea. Ea plînse şi îl bătu în piept cu pumnii ei micuţi, iar Simon plînse şi el, fără să ştie de ce. Veni dimineaţa, palidă şi neliniştită, să strălucească pe buzele lor uscate şi pe trupurile lor încleştate, iar vuietul valurilor îi asurzea, îi înflăcăra şi îi exaspera.

(va urma)

 

ROBERT SHECKLEY

COMENTARII DE LA CITITORI