Planul URSS de invadare a României, în 1968 (2)

in Alte știri

Spionii sovietici ies din umbră. Planul de invadare a României a fost unul cît se poate de real, Oficiul Arhivelor Publice din Marea Britanie dezvăluind, în anul 2000, că, în septembrie 1968, Serviciile Secrete britanice şi olandeze reuşiseră să afle detalii ale acestui plan. Astfel, trupele sovietice, ungare şi poloneze urmau să invadeze România pe 22 noiembrie, ora 4 dimineaţa. Ministrul britanic de Externe, Michael Steward, a transmis la Bucureşti, în ziua de 21 noiembrie, un telex cu următorul conţinut: „Am analizat informaţiile de ultimă oră şi am ajuns la concluzia că ruşii pregătesc, în cel mai scurt timp, o acţiune militară împotriva României“. Trupele de invazie urmau să fie constituite din 150.000 de militari.

În vara anului 1968, reţeaua sovietică din România a fost pusă la treabă. Cu această ocazie, Securitatea l-a identificat pe generalul Ion Şerb ca fiind agent GRU (Serviciul sovietic de Informaţii Militare). Generalul Şerb, comandant al Armatei a 2-a Bucureşti, a fost surprins de Departamentul de Contrainformaţii Militare în timp ce le oferea agenţilor sovietici planurile de dislocare a forţelor militare din Moldova, programul aplicaţiilor militare şi tipurile de armament, altele decît cele din Tratatul de la Varşovia, procurate de Armata Română. Tot în 1968, „au căzut“ alte două cîrtiţe GRU: generalii Arhip Floca şi Vasile Petruţ.

Operaţiunea „Dniester“, contra UM 0110. URSS nu a invadat România, dar nu a renunţat la încercarea de a-l detrona pe Nicolae Ceauşescu, printr-o intervenţie militară. La ordinul lui Leonid Brejnev, după cum susţine generalul Ion Mihai Pacepa, Serviciile Secrete ruse au elaborat, încă din iulie 1969, Operaţiunea „Nistru“ („Dniestr“). Aceasta viza aducerea la conducerea României a unui membru PCR loial URSS. Că Operaţiunea „Nistru“ a fost una cît se poate de reală, ne-o demonstrează şi Alex Mihai Stoenescu, în cartea sa „România post-comunistă 1989-1991“ (Editura RAO, 2008): „O primă aripă era cea militară, avîndu-l în frunte pe generalul (r) Nicolae Militaru, şi care îşi găsea originea în complotul organizat de GRU începînd cu anul 1969 (Operaţiunea «Nistru»). Această aripă viza o răsturnare a lui Ceauşescu, printr-un puci organizat la nivelul unor comandanţi activi, sau în rezervă, din Armată, şi al unor foşti lucrători din Securitate, sub coordonarea agenturii militare sovietice din România. Rezervele arătate de Ion Iliescu în privinţa suprimării lui Ceauşescu au condus la iniţiativa grupului militar de a-l contacta pe omul de afaceri de origine română Ion Raţiu, în Anglia, sub titulatura de Frontul Militar Român (FMR), cu scopul de a le furniza armament şi muniţie cu efect tranchilizant. Lipsa de rezultate îl determină pe Nicolae Militaru să caute contactarea directă a reprezentanţilor oficiali ai URSS acreditaţi în România, fapt ce se va petrece la Consulatul sovietic de la Constanţa“, dezvăluie Alex Mihai Stoenescu. Şi istoricul Dennis Deletant certifică existenţa Planului „Nistru“, în cartea sa „Ceauşescu and the Securitate“. Colonelul în rezervă Ioan Rusan, fost şef al Compartimentului Anti-STASI, din UM 0110, dezvăluia, într-un interviu acordat istoricului Alex Mihai Stoenescu, că ştia la ce să se aştepte: „Ruşii voiau să ne termine. Vă explic. În 1968, cînd au intrat ruşii în Cehoslovacia, i-au luat pe toţi ofiţerii de la UM 0110 al lor, Serviciul cehoslovac Anti-KGB, i-au pus cu faţa la fişete şi i-au împuşcat în ceafă. Asta ne aştepta şi pe noi, dat fiind că aveam toată schema de spionaj sovietică din România şi le ştiam reţelele. Ei nu puteau supravieţui cu reţelele, în România democratică, infiltrate în viaţa politică, în stat, şi noi să ştim cine sînt. Au găsit fişetele goale. Aşa am scăpat. (…) Dosarele noastre conţineau probe asupra legăturilor cu spionajul sovietic. Asta era problema: nu atît numele spionilor români, cît mai cu seamă legăturile lor cu spionii sovietici, cu nume, funcţii; asta îi interesa cel mai mult“.

Planul, în 5 puncte, al Operaţiunii „Nistru“, era următorul: 1) preluarea conducerii Armatei şi Securităţii de către un înalt ofiţer român, recrutat de organele sovietice; 2) crearea unui Front al Salvării Naţionale – care figura şi în planurile Kremlinului, pentru instalarea de guverne pro-sovietice în Grecia şi Spania;

3) atragerea simpatiei internaţionale, prin lansarea zvonului că zeci de mii de oameni au fost ucişi de terorişti străini, veniţi în ajutorul lui Nicolae Ceauşescu;

4) informarea permanentă a Moscovei asupra stadiului loviturii de stat; 5) solicitarea intervenţiei militare a URSS, în cazul în care succesul loviturii de stat ar fi fost periclitat.

Pînă la urmă, Planul a fost pus în aplicare!… Şi chiar mai mult decît atît: toţi cei care s-au instalat la conducerea României au distrus şi puţinele capacităţi industriale, economice şi de apărare militară, sub pretextul privatizării si reformării economiei… România este în ,,cădere liberă“, declinul ei fiind provocat, în mod intenţionat, de organismele financiare internaţionale – FMI, B.M. – cu sprijinul liderilor noştri politici. Are cineva cunoştinţă încotro se îndreaptă Naţiunea Română, urmînd ,,acelaşi curs“ cu astfel de politicieni? Un om informat, care caută în permanenţă adevărul, este mai greu de manipulat!…Cei ce se hrănesc doar cu ceea ce li se prezintă la televiziuni şi în presă (care sînt deja controlate şi manipulate), fără să caute adevărul în tot acest „puzzle plin de minciuni“, nu vor reuşi să se elibereze de „fantomele trecutului“ şi să evolueze în alegerile pe care le fac în viaţă!… ,,Politica Struţului“, practicată de români, a dat nulităţilor şi oportuniştilor din societatea românească libertatea să acceadă la conducerea României. Şi rezultatul deja se vede.

Sfîrşit

Prof. dr. Viorel Roman,

Consilier academic la Universitatea

din Bremen

COMENTARII DE LA CITITORI