PLAUDITE AMICI

in Lecturi la lumina ceaiului

Eu ştiu de ce românii mei

Aplaudă la-nmormîntare:

Nu-i creştineşte ce fac ei

Dar ce spectacol! Ce-ncîntare!

 

Da, îi aplaudăm pe morţi

Fiindcă cei vii sînt de ocară

Nu merită respect să porţi

Acelor ce-şi bat joc de ţară.

 

Pe cine vreţi să salutăm:

Pe cei ce mint fără ruşine?

Nimica nu le datorăm

La palme să îi luăm, mai bine!

 

Aşa că dăm la cimitir

Expresia recunoştinţei

Zvîrlim un fir de trandafir

Şi plîngem din adîncul fiinţei.

 

Fie că pleacă un artist

Sau un soldat, ori o sportivă

Finalul piesei este trist

Cînd legeni tava cu colivă.

 

În splendida complicitate

Chiar doliul pare mai uşor…

Aplaudaţi pe săturate!

Ce cor de palme sunător!

 

Este o sfîntă uşurare

Răsună salve mici de tun

Iar moartea parcă nu mai doare

Îşi iau şi brazii rămas bun.

 

Noi ne uităm unii la alţii

Şi ne încurajăm tacit

Ţin slujba popii şi cu psalţii

Tămîia lor ne-a ameţit.

 

E viaţa visul unei umbre

Ieşim din scenă, s-a sfîrşit…

Cortina cade-n falduri sumbre

Un înger fîlfîie grăbit.

 

Pe-un pat de flori, ca într-o barcă

Stă mortul scump, în haine noi

Îşi ia adio, demn, şi parcă

Ne-aplaudă şi el pe noi.

CORNELIU VADIM TUDOR

Noaptea de 6 spre 7 septembrie 2014

 

COMENTARII DE LA CITITORI