POEM INEDIT – ULTIMA CAFEA

in Alte știri

 

 

Hai, Moarte, să bem o cafea

Ţi-o fac cu caimac, aromată

Mai leapădă-ţi coasa cea grea

Şi mantia asta ciudată.

 

Te rog să iei loc în fotoliu

Nu mă supără dacă fumezi

După cine eşti, Moarte, în doliu?

De ce tot suspini şi oftezi?

 

E foarte fierbinte cafeaua

Nu te grăbi, că te frigi

Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua

Dacă eu am să mor, ce cîştigi?

Ai venit să mă iei în persoană

Prea mare onoare îmi faci

Din toată specia asta umană

Numai pe mine mă placi?

 

Hai să-ţi ghicesc în cafea

E bine să ştii ce te-aşteaptă

O cumpănă grea vei avea

Dar tu te descurci, eşti deşteaptă.

 

Eşti tot timpul în criză de bani

Aici, te asemeni cu mine

De ce să fim noi duşmani?

Eu te-nţeleg cel mai bine.

 

Lumea te aplaudă de departe

În zvon de corridă, olé!

Fii bună şi-ntoarce-te, Moarte

Să văd: după tine ce e?

 

Acum eşti captivă la mine

Am vrut să-ţi arăt, draga mea,

Că nu-mi este frică de tine:

Ţi-am pus şoricioaică-n cafea.

 

CORNELIU VADIM TUDOR

Noaptea de duminică spre luni

6 spre 7 septembrie 2015

 

EU VOI MURI DEFINITIV, ODATĂ

 

Eu voi muri definitiv, odată

nu-mi fac iluzii, ştiu că voi muri,

făptură mea va fi decapitată

de ghilotina clipei într-o zi

 

Iar trupul meu ca o statuie greacă

turnat în bronz şi stele din înalt

prin pietre mari de moară o să treacă

strivit între un veac şi celălalt

 

Şi peste locul meu de-ngropăciune

vor răsări civilizaţii noi

zvon de ospeţe dulci o să răsune

 

Şi cînd le-o fi orgia mai în toi

le voi striga de dincolo de lume:

veţi fi ca mine, eu am fost ca voi!

* * *

COMENTARII DE LA CITITORI