POEME INEDITE LUPTA CU PROSTIA

in Poeme

Nu-mi mai suport contemporanii
Sînt primitivi şi egoişti
Nici nu le mai vorbesc, cu anii
Eu sînt solist – ei sînt corişti.

Eu am un ideal în viaţă
Foc viu, ce arde-n sanctuar
Nu sînt egal cu o paiaţă
Care trăieşte în zadar.

Mă uit la forfota aceasta
De trepăduşi şi de pigmei
Ah, Doamne, de ce-mi dai năpasta
Să-mpart acelaşi timp cu ei?

Prostia lor mă doare fizic
Fac palpitaţii, mă sufoc
Tuşesc mai rău decît un ftizic
Cînd proştii ies pe primul loc.

Nu mai suport această pleavă
Ce curge din televizor
Turbez cînd văd cîte-o epavă
Că-i preşedinte-jucător.

Ei fac greşeli gramaticale
Ca ultimii analfabeţi
Închină toasturi, osanale
Pînă ce cad sub masă, beţi.

Au haine scumpe, elegante
Peste o platoşă de jeg
Beau whisky, vin de Alicante
Mănîncă un şeptel întreg.

Apoi îi ia pîntecăraia
Îşi vîră deştele pe gît
Ca porcii răsturnînd copaia
Ei grohăie şi fac urît.

Într-un tîrziu, adorm bărbaţii
Însă femeile-n călduri
Se hîrjonesc cu angajaţii
În baie, grajduri sau păduri.

Ce faună dezgustătoare!
Ce animale! Ce desfrîu!
Ca să scăpăm de-a lor duhoare
Trebuie jetul unui rîu.

Ce caut eu în viermuiala
Acestei lumi de mameluci?
În inimă le fierbe smoala
Şi au în creier numai muci.

Rîvnesc blazoane de nobleţe
Dispuşi ar fi să dea oricît
Dar balega de prin judeţe
Trăzneşte şi îi dă în gît.

De ce mi-ai dat aşa osîndă
Oh, Dumnezeule din cer?
Mă urmăresc şi stau la pîndă
Hăitaşii fără caracter.

Normal că deranjez întruna
Normal că-i complexez pe toţi
Resping corupţia, minciuna
Şi cîrdăşiile cu hoţi.

E clar că nu-s din lumea asta
Am altă tablă de valori.
Nu-i mai suport pe proşti şi basta!
Eu sînt etern – ei, muritori.

COMENTARII DE LA CITITORI