Poeme

in Poeme

DIABETUL

 

Nenorocită boală-i diabetul

Te macină încetul cu încetul.

 

El mai întîi te ia cu binişorul

Dar la sfîrşit îţi taie chiar piciorul.

 

E ca o sete care te usucă

Te roade precum gîrla sub ulucă.

 

Transpiri ca la galere, vezi prin ceaţă

Ţi se transformă sîngele-n dulceaţă.

 

Şi dacă l-ai făcut pe fond nervos

Orice medicament e de prisos.

 

Nu o să facă diabet în viaţă

Un indolent, cu inima de ghiaţă.

 

Doar cei ce pentru toate se consumă

Şi pun la suflet totul, chiar şi-o glumă.

 

Îi lasă ochii, ţandăra le sare

Din orice vorbă spusă la-ntîmplare.

 

Injecţii tot mai des, cu insulină

Căci pancreasul după ea suspină.

 

Dar ce te faci atunci cînd nu ai bani

Şi stai la cozi ca oamenii sărmani?

 

Mai nou se nasc copii cu diabet

Face ravagii chiar şi-n tineret.

 

Îşi fac injecţii singuri, i-a durut

Traşi parcă la maşina de cusut.

 

Armata de bolnavi ne dă onor

Ea stă mereu cu arma la picior.

 

Ea e în prima linie pe front

Mărşăluieşte pîn’la orizont.

 

Le creşte glicemia, bat-o vina

Oricînd poate să cadă ghilotina.

 

Fac complicaţii, pot intra în comă

Miroase-a zahăr ars, ca o aromă.

 

Revin la viaţă, trişti şi resemnaţi

Ei nu mai sînt femei, şi nici bărbaţi.

 

Un monstru bicefal la piept ne strînge:

Diavol – Diabet sînt fraţi de sînge.

Corneliu Vadim Tudor

17-18 septembrie 2014

 

ROMÂNII S-AU RADICALIZAT

 

Lumea îmi pune o-ntrebare grea:

„Cum să votăm, să n-o dăm iar în bară?“

Indiferent cu cine aţi vota

E tot mai rău pentru această ţară.

 

„Veţi candida din nou? Mai rezistaţi?“

Mă iau românii la-ntrebări pe stradă

„Nu vă e scîrbă de aceşti ciumaţi

Care vînează ţara ca pe-o pradă?“

 

Mai toţi mă roagă să conducă, ei,

Plutonul execuţiei sumare

I-ar împuşca, pe loc, românii mei

Pe cei ce i-au adus la disperare.

 

Iubiţii mei, n-am cum să vă ajut

Parcă veniţi din altă galaxie

Nici astăzi, Doamne, nu aţi priceput

Că ţara noastră este colonie?

 

Că orişice am face, e-n zadar

Iese tot cine vor americanii

Tot cine le dă bani de buzunar

Şi mor de proşti, luptînd cu talibanii.

 

Eu ştiu mai multe şi, de fapt, ştiu tot

La noi găsiră slugile perfecte

O închisoare CIA, un robot

Cea mai sinucigaşă dintre secte.

 

Românii aşteptară zeci de ani

Priveau pe cer, că vin americanii

Mîncau urzici cu cozi de şobolani

Trădaţi precum Isus în Ghetsimani.

 

Americanii ne-au vîndut la ruşi

Ca să le fie bine, lor, la Yalta

I-au fost lui Stalin simpli trepăduşi

Pînă ce-am fost răscumpăraţi la Malta.

 

Şi au venit yankeii, în sfîrşit

Atunci cînd nimeni nu îi mai dorise

Ne-au măsurat din ochi, ne-au cîntărit

Şi ne-au dat pumni în cap, să scoatem fise.

 

Ne-au dat cu praf în ochi şi au ţipat

Despre o Nouă Ordine, mai bună

Iar „coada de topor“ s-a reciclat

Şi-un cor de javre latră azi la Lună.

 

Ei peste tot au fost nişte mojici

Dar nicăieri nu au găsit lichele

Şi-atîţia chelneri de bacşişuri mici

Aşa cum sînt la sînul maicii mele.

 

Te uiţi la ei şi-ţi vine să vomiţi

Cum scot din burţi sondaje mincinoase

Emisiuni TV pentru tîmpiţi

Pomeni electorale-n pungi jegoase.

 

Ce preşedinte vrea acest popor?

Farsa aceasta nu se mai termină?

Totul se fură! E îngrozitor!

Mafia ne-a uscat la rădăcină.

 

Şi totuşi, vă anunţ: voi candida!

Numai să văd de ce-or mai fi în stare

Cît vor minţi şi vor falsifica

Lichelele acestea ordinare.

 

Mergeţi la urne, dragi compatrioţi!

N-avem o altă armă decît votul

Sfidaţi-i, curajoşi, pe mafioţi

Ei nu ne pot îngenunchia pe toţi

Poate, cîndva, se vor căra cu totul.

CORNELIU VADIM TUDOR

Noaptea de luni spre marţi,

15 spre 16 septembrie 2014

 

ŢEPARII

 

Ţeparii-au prins curaj, îmi dau tîrcoale:

Cui voi da votul meu în turul doi?

Agită servieta cu parale

Amuşinează ca nişte vulpoi.

 

„Aveţi, maestre, peste trei la sută?

Un milion de euro primim!

Juma-juma, dar nici nu se discută!

Ce facem, batem palma? Vă iubim!“

 

Mă uit la ei cu scîrbă şi ruşine

Mafia-şi vîră coada şi aici

Şi mă întreb: Cum au ajuns la mine?

Cît mă cunosc aceşti rechini pitici?

 

Şi cînd s-a dezvoltat reţeaua asta

Ce unelteşte azi în subteran?

Ei scot profituri din orice – şi basta!

Ei ştampilează fiecare ban!

 

Abia acum nu mai contează votul

Abia acum e blat şi e trucaj

Păzea, că intră-n scenă mafiotul

El spală bani, cu ochii la sondaj.

 

E mercenar, din asta chiar trăieşte

Profesie riscantă, sînt puţini

E şi normal ca-n patria lu’ peşte

Şi „dealerii“ să prindă rădăcini.

 

Problema nu-i a lor – le este foame

În stare-s de orice pentru mangoţi

Dar la aceste sforării infame

Vor pune botul candidaţii toţi?

 

Mor de plăcere să le văd figura

Cum plescăie din buze, fericiţi

Transpiră brusc, li se usucă gura

Fac calcule pe banii nemunciţi.

 

Cui vor da votul? Chiar că nu contează!

Cui a promis că pune banii jos…

El e în cărţi acum, negociază

Ce minunat! Ce schimb avantajos!

 

Aşa e tras în piept electoratul

Deşi e plin de lipsuri şi nevoi

Mai nou îl vinde însuşi candidatul

Pe 30 de arginţi în turul doi.

 

Au dispărut în ceaţă ţapinarii

O dată cu pădurile s-au dus

Acum se naşte un nou job: ţeparii

În Parlament, Guvern şi chiar mai sus.

 

Bine-ai venit în lumea românească

Mocirlă ca vulcanul noroios!

„Canalia de uliţi“ să trăiască!

Frumoşi sînt banii care n-au miros!

 

Trăiesc românii vremea de pe urmă

E totul de vînzare. S-a sfîrşit.

Atunci cînd te comporţi precum o turmă

Să nu te mire că vei fi strivit.

 

Eu nu mă vînd. Eu nu sînt prostituată

De-aceea pot să-i judec azi pe toţi:

Cui voi da votul? Treaba e tranşată:

Lui Dumnezeu, stimaţi compatrioţi.

 

Elegie pentru bolnavii de cancer

 

Motto: „Ca o lămîie veche te-ai făcut

Tu, om răpus de cancer – te sărut!“

 

Ah, voi, bolnavi de cancer, vă iubesc!

Voi sînteţi un popor dumnezeiesc!

 

Ruşine pentru ştiinţă, veac de veac

Că n-a găsit acestei boli un leac.

 

Sau, cine ştie, Dumnezeu n-o lasă

Că specia e mult prea numeroasă.

 

Însă aceasta-i cea mai laşă boală

Rac monstruos, cu menghină mortală.

 

Te umfli, te usuci, te înnegreşti

Nu mai eşti tu, un drac te-a prins în cleşti.

 

Îţi faci curaj, te-agăţi cu disperare

De analize fără de valoare.

 

La vizita din zori ai prins speranţă:

Un doctor te-a tratat cu eleganţă.

 

Iar sora medicală ţi-a zîmbit

Şi soarele pe geam a năvălit.

 

Şi parcă totul mai uşor suporţi

De nu ar fi furgoanele cu morţi.

 

Vecina de salon s-a prăpădit

Familia în doliu a venit.

 

Încep dureri de oase, infernale

E criză de morfină prin spitale.

 

Talazul vieţii clocoteşte-afară

La radio răsună o fanfară.

 

Te rogi, în gînd, la îngerul cel bun

Să mai trăieşti măcar pîn’ la Crăciun.

 

Zăpada e un drog ce-nviorează

Chiar şi pe cei atinşi de metastază.

 

Şi ai aflat o veste din ziare

De o miraculoasă vindecare.

 

Poate că oameni sfinţi se tot rugară

Şi Necuratul a ieşit afară…

 

Nu ai putere, nici nu poţi mînca

Ţi se ia sînge iar, seringa-i grea.

 

În vise îţi apar cei dispăruţi

Ei sînt atît de tineri, dar sînt muţi.

 

Îţi fac cu mîna şi apoi dispar

Dar mîine vor veni la tine iar.

 

Te plimbi prin curte, cu picioare moi

O căţeluşă caută-n gunoi.

 

Cu ţîţe vlăguite, de la pui

Precum lupoaica alăptînd statui.

 

Dă-i, Doamne, viaţă, apără de frici

Maternitatea tinerei mămici.

 

Te uiţi la ea cu milă şi ruşine

Poate că va trăi mai mult ca tine.

 

Intri cu greu în starea asta nouă

Îţi picură din ochi un strop de rouă.

 

Îţi este dragă viaţa, dar acum

Îţi bate ceasul, te aşterni la drum.

 

Eu te încurajez şi-ţi spun în faţă

Că vei renaşte într-o altă viaţă.

 

Iar Domnul sigur va recupera

Lumina ce-a sădit-o-n fiinţa ta.

 

Nu dispera, deşi e asfinţitul

E foarte trist, dar moartea nu-i sfîrşitul.

 

Am să mă rog, fierbinte, pentru tine

Tu ai un loc în inimă la mine.

 

Pe toţi ne pune Domnul la-ncercare

Poate-i mai viu acela care moare.

CORNELIU VADIM TUDOR

Noaptea de 16 spre 17 septembrie 2014

 

COMENTARII DE LA CITITORI