Poetul

in Poeme

Pîndiţi-mă cînd mi se face
un dor de primitiva mare
cînd îmi înmuguresc plămînii
după salinul ei miros
cînd sîngele îşi rupe lanţul
şi-apoi îl calcă în picioare –
atunci puteţi să-mi cereţi totul
voi fi nebun şi generos.

Pîndiţi-mă cînd pun genunchiul
şi cînd mă rog de sănătate
pentru acei ce mă născură
şi nu m-au dat pe fluviu-n jos
cînd umbra mamei şi a tatei
o spăl cu lacrimi disperate –
atunci puteţi să-mi cereţi totul
voi fi nebun şi generos.
Şi mai puteţi să-mi cereţi totul
în faţa fiinţelor umile
a celor care cred că lumea
nu s-a ticăloşit de tot:
bătrîni cu inimă de iepuri
în gheara fiecărei zile
şi cai însîngeraţi de bice
şi păsări care nu mai pot.

Orfani încolăciţi cu spaimă
de gîtul celor ce-i sărută
şi prizonieri fără speranţă
în tumul cancerului, sus
jivina care-şi linge puiul
ucis de-o mînă nevăzută
şi cîinii putrezind la capul
stăpînilor care s-au dus…

CORNELIU VADIM TUDOR
(Poezie preluată din volumul „101 Poezii • 101 Bijuterii“)

COMENTARII DE LA CITITORI