Politichie ca la noi n-are nimeni (3)

in Război corupției

Motto: ,,O ţară întreagă aşteaptă să se facă ceva nou, şi politicienii discută despre lucrurile pe care le-au făcut, şi le-au făcut rău”. (NICOLAE IORGA)

Reabilitată după atîta timp, supa aceasta sleită, dacă nu cumva rîncezită, cu fraudarea alegerilor n-a incitat în cine ştie ce măsură la vreun apetit vindicativ. Totuşi, complotiştii încearcă să se apere în fel şi chip. Unii îmbracă reuniunea de urgenţă din sufragerie în mantia Sfîntului Ierarh Nicolae, afirmînd că acolo se prăznuia o zi onomastică. Desigur, nu a amfitrionului Gabriel, ci a lui Neculai Onţanu, vajnic primar de sector care, vezi Doamne, n-avea casă potrivită să găzduiască un astfel de eveniment, onorat de invitaţi simandicoşi, acceptînd ca un camarad de partid şi de epoleţi să-l scoată din impasul onomastic. N-am mai auzit pînă acum ca vreun individ să-şi celebreze ziua onomastică prin vecini, care să-i asigure nu numai locanta, ci şi musafirii. Başca faptul că, potrivit tradiţiei, la ziua numelui nu se fac invitaţii, ci sînt bine primiţi orice doritori a-i adresa felicitări persoanei sărbătorite.

Alţi revizionişti ai votului din 2009 susţin, şi astăzi, că n-a fost vorba despre vreo aniversare, ori de vreo masă festivă. Poate că generalul cu multe stele nu oferise decît o gustare, de genul aceleia din care se înfruptaseră, la Ministerul de Interne (?!), Vasile Blaga, Adriean Videanu şi Radu Berceanu, alţi stîlpi electorali ai lui Traian Băsescu. Unul dintre cei prezenţi în sufragerie, în ziua sufragiului prezidenţial, dezminţind categoric potolul şi spriţul, afirma sus şi tare că toţi ,,celularii” de criză erau cu ochii pe televizor, încercînd să descifreze direcţia în care se mişca electoratul.

Primele declaraţii de după deconspirarea cinei de taină electorale încercau să disocieze această întrunire de evenimentul alegerilor, dar pledoariile slabe, lipsite de argumente logice, păreau mai degrabă autoînvinuiri. De aceea, mulţi complotişti au încetat să mai deschidă gura. În atare condiţii, în ziua de 12 mai, Camera Deputaţilor şi Senatul au aprobat cu 241 de voturi (81 împotrivă) înfiinţarea unei comisii parlamentare, avînd sarcina să cerceteze modul în care au fost organizate alegerile parlamentare din urmă cu 8 ani şi desfăşurarea lor. Împotriva acestei iniţiative parlamentare au apărut imediat reacţii vehemente. Cu alura unui jurist de marcă (noi îl ştiam expert în tranzacţii imobiliare), preşedintele Iohannis afirma că demersul Parchetului General face inutilă activitatea Comisiei parlamentare, deşi era convins că Augustin Lazăr înmormîntează ancheta, ca să-i apere pe Coldea, pe Kövesi, Maior şi pe ceilalţi amici. La sfîrşitul unei asemenea farse, în eventualitatea în care ar fi fost întrebat de ziarişti despre modul în care a decurs ancheta, procurorul general i-ar fi trimis pe curioşii cu microfoane lungi şi scurte la Biroul de presă al instituţiei pe care o conduce, aşa cum face de fiecare dată, ca şi cum cele 3-4 propoziţii pe care le-ar rosti pentru presă ar constitui autodenunţuri. Împotriva Comisiei parlamentare s-au pronunţat, de asemenea, partidele din opoziţie. După cum era de aşteptat, cei mai vehemenţi au fost liberalii portocalii, ştiindu-se părtaşi la matrapazlîcurile electorale, prin care fostul lor mentor politic şi de corupţie dobîndea, în mod necinstit, un al doilea mandat prezidenţial, după ce pe primul abia îl dusese la capăt, cu ghionturile unei suspendări şi ale unui referendum scandalos. Dar şi ceilalţi liberali, care se pretind membri autentici ai partidului creat de Brătieni, s-au dovedit la fel de ostili. Sfidînd tradiţia liberalismului şi principiile democraţiei contemporane, PNL a ajuns să facă opoziţie la orice.

(va urma)

NICOLAE DĂSCĂLESCU

COMENTARII DE LA CITITORI