Popor cu nervii rupţi

in Poeme

Popor cu nervii rupţi, ce ţi-au făcut

De-o vreme, asasinii economici?

Ţi-au dat borhot de whisky, de băut

Mărgele colorate, lideri comici.

 

Te-au amăgit cu filme de gablonţ

Ca pe un trib bicisnic, de piei roşii.

Dar ei aveau pe ţeava puştii glonţ

Iar tu jucai cum îţi cîntau scîrboşii.

 

Te-au pus la zid şi te-au buzunărit

Ţi-au luat icoana din pridvor, şi porcul

Nici celovecul de la Răsărit

Nu te-a furat cum a-ndrăznit New York-ul.

 

Le-ai dat de bunăvoie tot ce ai

Castele şi păduri, platforme, mine

Au mituit, cu-o mînă de parai

Trei „cai troieni”, agenţi fără ruşine.

 

Aşa trecu aproape-un sfert de veac

Tot în minciună, şi şantaj, şi jale

Tu eşti, pe zi ce trece, mai sărac

Precum un craniu cu orbite goale.

 

Falsifică alegeri, fură toţi

Dar n-ai cui să te plîngi, căci le convine

Călăilor Planetei, nişte hoţi

Care, şi ei, rup hălci întregi din tine.

 

Ai aur, şi uraniu, şi petrol

Stai pe-un ocean de gaze naturale –

Mafia te-a lăsat în fundul gol

Te suflă-n patru puncte cardinale.

Jandarmeria-i slugă la străini

Bate la tine azi ca la fasole

Tu calci desculţ prin foc şi mărăcini

Erou damnat, ca Meşterul Manole.

 

N-ai demnitate, nici noroc nu ai

Ticăloşit ca vita de povară

Şi totuşi, pînă nu demult erai

Un neam viteaz, cu forţă legendară.

 

Mai ieri aveai bărbaţi impunători

Ce-au îmbrăcat cămaşa morţii crunte

I-au dat pe vînătorii de comori

Cu capul de pereţi, din munte-n munte.

 

Erau şi preoţi bravi şi ne-nfricaţi

Lampadofori ai datinei străbune.

Ah, Doamne, unde sînt acei bărbaţi?

De ce ne-ai părăsit? Fă o minune!

 

Tu nu vezi cît de rău ne-am prăbuşit?

Mai jos de-atîta, Doamne, nu se poate!

Trezeşte-ne din acest vis cumplit

Şi vindecă-ne Tu de laşitate.

 

Nu Îţi lua, Tată, faţa de la noi

Istoria ne trage sub şenilă.

E ţara noastră lada de gunoi

A unei Mafii care n-are milă.

 

Avem copii, ce ţară le lăsăm?

Nu vrem s-ajungă sclavi şi prostituate.

Acest blestem e timpul să-l curmăm.

În lacrimi, Doamne, astăzi Te rugăm:

Ajunge! E destul! Nu se mai poate!

CORNELIU VADIM TUDOR

7-8 decembrie 2013

(Text preluat din volumul „Pamflete explozive“)

COMENTARII DE LA CITITORI