Popor cu nervii rupţi, ce ţi-au făcut
De-o vreme, asasinii economici?
Ţi-au dat borhot de whisky, de băut
Mărgele colorate, lideri comici.
Te-au amăgit cu filme de gablonţ
Ca pe un trib bicisnic, de piei roşii.
Dar ei aveau pe ţeava puştii glonţ
Iar tu jucai cum îţi cîntau leproşii.
Te-au pus la zid şi te-au buzunărit
Ţi-au luat icoana din pridvor, şi porcul
Nici celovecul de la Răsărit
Nu te-a furat cum a-ndrăznit New York-ul.
Le-ai dat de bunăvoie tot ce ai
Castele şi păduri, platforme, mine
Au mituit, cu-o mînă de parai
Trei „cai troieni“, agenţi fără ruşine.
Aşa trecu aproape-un sfert de veac
Tot în minciună, şi şantaj, şi jale
Tu eşti, pe zi ce trece, mai sărac
Precum un craniu cu orbite goale.
Falsifică alegeri, fură toţi
Dar n-ai cui să te plîngi, căci le convine
Călăilor Planetei, nişte hoţi
Care, şi ei, rup hălci întregi din tine.
Ai aur, şi uraniu, şi petrol
Stai pe-un ocean de gaze naturale –
Mafia te-a lăsat în fundul gol
Te suflă-n patru puncte cardinale.
Jandarmeria-i slugă la străini
Bate la tine azi ca la fasole
Tu calci desculţ prin foc şi mărăcini
Erou damnat, ca Meşterul Manole.
N-ai demnitate, nici noroc nu ai
Ticăloşit ca vita de povară
Şi totuşi, pînă nu demult erai
Un neam viteaz, cu forţă legendară.
Mai ieri aveai bărbaţi impunători
Ce-au îmbrăcat cămaşa morţii crunte
I-au dat pe vînătorii de comori
Cu capul de pereţi, din munte-n munte.
Erau şi preoţi bravi şi ne-nfricaţi
Lampadofori ai datinei străbune.
Ah, Doamne, unde sînt acei bărbaţi?
De ce ne-ai părăsit? Fă o minune!
Tu nu vezi cît de rău ne-am prăbuşit?
Mai jos de-atîta, Doamne, nu se poate!
Trezeşte-ne din acest vis cumplit
Şi vindecă-ne Tu de laşitate.
Nu Îţi lua, Tată, faţa de la noi
Istoria ne trage sub şenilă.
E ţara noastră lada de gunoi
A unei Mafii care n-are milă.
Avem copii, ce ţară le lăsăm?
Nu vrem s-ajungă sclavi şi prostituate.
Acest blestem e timpul să-l curmăm.
În lacrimi, Doamne, astăzi Te rugăm:
Ajunge! E destul! Nu se mai poate!
7-8 decembrie 2013
(Sîmbătă şi Duminică)
