POPORUL MEU, SÎNT SUPĂRAT PE TINE…

in Alte știri

 

 

Motto: „Prindeţi ce vă cade-n mîni,/  

           Şi-i loviţi la mir, români“.

(GEORGE COŞBUC)

 

Poporul meu, sînt supărat pe tine

Nu eşti aşa cum am crezut cîndva

Faci pactul cu duşmanul, ce ruşine!

Aştepţi momentul ca să poţi trăda.

 

Din sînul tău i-au ridicat gealaţii

Pe Horea, Tudor şi pe Mareşal

Pe Brâncoveanu, sfîntu-acestei naţii

Pe Cuza, omul providenţial.

 

Tu n-ai mişcat un deget, dimpotrivă

Din umbra ta, „cozi de topor“ s-au dus

La legănarea tavei cu colivă

Şi-apoi i-au răstignit ca pe Isus.

 

Toate acestea, undeva, se-adună

Ca nişte „găuri negre“ te absorb

Istoria, se ştie, se răzbună

Eşti noul Rege Lear, sărman şi orb.

 

Purtat de mînă eşti, de toţi borfaşii

Te mint că îţi vor binele, în fond

Prin mărăcini şi rîpe îţi duc paşii

Te păcăleşte orice vagabond.

Toţi nespălaţii lumii, fără şcoală

Te joacă azi la zaruri pe maidan

Dar tineretul nu se mai răscoală

Fiindcă-i plecat să facă rost de-un ban.

Titanic ce pluteşte în derivă

Izbit de al Mafiei aisberg

Hemoragie de valori, masivă

De lacrimi grele, ce nu se mai şterg.

 

Te fură toţi, te pun la zid, te-acuză

Din an în an te fac mai criminal

Însă tu taci – şi nu ai nici o scuză

Înduri procesul ăsta bestial.

Te judecă evreii, cu trufie

Deşi tu i-ai salvat, creştin năuc

La noi n-a fost Holocaust, se ştie

Însă se minte ca la balamuc.

 

De ce se minte? Pentru bani şi case

Pentru păduri şi alte bogăţii

Păsări de pradă ne scobesc în oase

Nemernicii ne-ar jupui de vii.

 

Te pun în lanţuri ungurii, ţiganii

Te scuipă-n gură orice idiot

Ei nu ştiu altceva – să le dai banii

Altminteri te reclamă peste tot.

 

Nu mai avem Poliţie, Armată

Diplomaţia face shopping doar…

Dar cine să te apere, măi, tată?

Tu nu mai ştii să pui mîna pe par?

 

Pe acel par ce funia îl strînge

Pe acel par ce stă de-un veac în pod

Da, nimănui nu-i plac vărsări de sînge

Dar cine ştie, oare, un alt mod?

 

E timpul, deci, să speli acea ruşine

Din Zodiacul ce ţi-a fost ursit

Eu azi te cert, dar nu pot fără tine

Mi-aş da şi viaţa să fii fericit.

 

Nu tu eşti vinovat – e doar blestemul

Căzut pe dacii care l-au trădat

Pe Decebal, şi-ajuns-au la cheremul

Altor Zeiţe, altui Împărat.

 

Hai, capul sus, cu ultima sforţare!

Ridică-te pe coate şi genunchi!

Nu vezi că ţara horcăie şi moare?

Nu vezi că scuipă sînge din rărunchi?

 

Explozie nu face-o mămăligă

Însă e tare azi ca un pietroi

Acest pamflet amar nu te instigă

Îţi cere doar să le declari război!

 

Război total, pe viaţă şi pe moarte

Bandiţilor locali şi venetici!

Război acestor paraşute sparte!

Război acestor avortoni pitici!

 

Război acestei haite ce se ceartă

În pulberea răscrucii, pe ciolan

Ei fac din România – Marea Moartă

Luaţi ţara înapoi în acest an!

 

Popor Român, eşti pîn’ la piept în groapă

Te pup pe frunte, şi curaj îţi dau

Dai biruri noi pe aer şi pe apă

Fanarioţii mai umani erau.

 

Deşteaptă-te din somnul letargiei

Istoria să nu te ia de laş

Distruge Caracatiţa Mafiei

Şi să alegi, în faţa veşniciei:

Vrei să fii înger, sau sinucigaş?

 

CORNELIU VADIM TUDODR

Noaptea de 19 februarie 2014

(Poezie din volumul „Pamflete Explozive“, aflat în curs de apariţie la Editura Fundaţiei România Mare)

COMENTARII DE LA CITITORI