PORTARUL

in Lecturi la lumina ceaiului

Avem, uneori, perioade în viaţă în care unele evenimente sau idei se strecoară pe nesimţite în existenţa noastră şi numai după mai mult timp ne dăm seama de asta, uneori fiind prea tîrziu să mai acţionăm eficient. Cum s-a întîmplat şi cu limba română imediat după revoluţia din iarna lui 1989, cînd, doar după cîteva luni de „libertate“, asaltul limbii engleze asupra limbii române a fost atît de puternic, încît nu te mai puteai orienta în viaţa de zi cu zi. Intrai într-un magazin, pe a cărui firmă scria Fast Food, şi aflai că acolo se serveşte mîncare. Dar trebuia să ghiceşti sau să întrebi ospătarul despre ce mîncare era vorba. Şi astăzi mai dăinueşte această denumire, dar, de cele mai multe ori, ştii, deja, despre ce este vorba. Domeniul cel mai „bîntuit“ de această modă a englezismelor a fost şi a rămas sportul. Mass-media abundă în cuvinte străine şi nu înţelegem de ce. La început, credeam că jurnaliştii şi reporterii TV doresc să arate că ştiu această limbă, dar astăzi nu mai este nimic deosebit cînd engleza se învaţă la şcoală. În prezent, nu mai găsim nici o explicaţie pentru aceste atacuri asupra limbii noastre decît nepăsarea, lipsa de simţ patriotic, inconştienţa chiar a celor care au uitat cît de greu au luptat şi au murit înaintaşii noştri pentru a o păstra. Limba este chezăşia noastră ca neam. Limba ne-a ajutat să rezistăm pe meleagurile unde s-a născut Poporul Român. Dispare limba, dispărem şi noi ca neam. Limba este averea noastră agonisită cu greu de a lungul veacurilor, insulă de latinitate într-o mare slavă. Spuneam că, în sportul nostru, au pătruns, sau au încercat să pătrundă, o mulţime de barbarisme de origine engleză. În alte ţări, chiar în cazul celui mai popular sport – fotbalul – italienii i-au zis „calcio”, iar nemţii „fussbal”, iar noi, pentru cuvinte uzuale cum ar fi echipă, spunem „team”, pentru conducători – „staff“. Sau folosim cuvinte ca „hat trick”, „buturi”, „season best”, „pole-position”, „goalkeeper”, deşi avem şi noi cuvinte potrivite. Ultima expresie, pentru necunoscători, înseamnă jucătorul de fotbal care apără poarta, adică portarul. Acest cuvînt îmi aminteşte de revolta cunoscutului portar de fotbal al generaţiei de aur, Bogdan Stelea, cu prilejul unei vizite.. Ne uitam la transmisia unui meci de fotbal în care echipa favorită a lui Bogdan a încasat, cu uşurinţă, un gol, deşi era mare favorită. În comentariul său, crainicul meciului evidenţiază vina „goalkeeper-ului”, moment în care Bogdan Stelea sare ca ars: „Uite şi la neisprăvitul ăsta! A uitat limba română! Nu are nici un pic de respect pentru limba noastră! Nu înţeleg cum nu-i este jenă cînd se împopoţonează cu cuvîntul acesta. Cînd sînt la Londra sînt «goalkeeper» iar în România sînt numai portar!“.

Silviu Dumitrescu

COMENTARII DE LA CITITORI