Portrete de actori celebri de la Hollywood: Danielle Darrieux (2)

in Lecturi la lumina ceaiului

Într-adevăr, Danielle era poate singura elevă din toată şcoala care nu colecţiona pe furiş fotografiile actorilor de renume. Dacă i s-ar fi deschis pupitrul, s-ar fi găsit un pacheţel îngrijit legat cu o panglică cu scrisorile iubitului ei, jurnale de modă şi, pe o foaie de varză, doi melci galbeni cu dungi maron. Danielle îşi vîrîse în cap să-i dreseze şi să-i prezinte ca pe un număr de circ.
Danielle avea treceri bruşte de la o stare de spirit la alta. Era cînd veselă, cînd tristă.
Întrebată, o dată, de prietena ei, de ce este tristă, Danielle a răspuns „că nu ştie, că s-a săturat de tot, de casă, de şcoală, susţinînd că viaţa trebuie să fie, totuşi, altceva“.
Se făcuse frumoasă şi îşi complexa colegele.
Într-o zi, s-a răspîndit ca fulgerul ştirea că Danielle Darrieux va face cinema! Citise într-un ziar un anunţ: „Casa Vandal şi Delac, care va turna filmul Le Bal, după un roman de Irene Nemirowsky, caută tinere între 15 şi 16 ani, pentru probe“. Această ştire îi căzuse sub ochi într-un moment de restrişte. Se ştia frumoasă. Totuşi, cîteva zile a şovăit. Apoi, s-a hotărît brusc. Fără să spună vreun cuvînt cuiva, a trimis o scrisoare în care scria că doreşte să se înscrie la casting. Drept răspuns, i s-a cerut să se prezinte peste cîteva zile, dis de dimineaţă. Ajunsă în faţa studioului, a avut o clipă de trac. Dar această spaimă i-a întărit hotărîrea. Nu putea accepta ideea de obstacol în calea voinţei cuiva. Nici măcar atunci cînd era vorba de ea însăşi. Se avîntă pe coridor, urcă o scară, lovind un bărbat care cobora. Acesta îi ceru iertare.
– Pardon, domnişoară!
Era deja pe palier. Domnul se întoarse, o ajunse în anticameră, o luă de mînă şi o conduse în biroul său.
– Eu sînt domnul Vandal. Cred că am să te angajez.
– Vă previn. Nu ştiu să fac absolut nimic.
– Cu atît mai bine. Nu va trebui să-ţi înlăturăm deprinderile proaste.
– Şi apoi, va trebui, totuşi, ca mama să fie de acord.
Mama a spus da. Astfel şi-a început Danielle cariera de vedetă. Dar nu părea prea entuziasmată. Întrebată de prietena ei ce a determinat-o să accepte, Danielle a răspuns:
– Necunoscutul. Poate că va fi o aventură frumoasă, sau, pur şi simplu, o aventură.
– În sfîrşit, iată-te fericită, i-a spus prietena.
– Încă nu ştiu. Îţi voi spune mai tîrziu.
După consacrarea în Europa, Danielle Darrieux a trăit cea de a doua „mare aventură“, voiajul la Hollywood. Era în 1938.
Abia ajunsă în cetatea filmului american, toţi cunoscătorii şi tehnicienii specialişti în probleme de frumuseţe au aruncat o privire expertă atît asupra ochilor imenşi, cît şi asupra picioarelor ei impecabile. „Este o fată într-adevăr frumoasă, au declarat toţi, nu trebuie să ne îngrijoreze viitorul ei, nimic nu va izbuti s-o urîţească“.
Danielle s-a arătat afabilă, îndatoritoare cu ziariştii şi reporterii fotografi. În ziua în care a debarcat la New York, a pozat, cu o resemnare stoică, pentru 180 de fotografi.
În fiecare seară, se ducea, împreună cu soţul ei, în diverse săli de cinema. Voia să studieze jocul actorilor americani, să se familiarizeze cu accentul lor şi să-şi dea seama de felul cum reacţionează publicul. Contractul pe 5 ani pe care-l semnase cu studiourile Universal (pentru un milion de dolari) o obliga să facă două filme pe an în America. În general, Danielle era foarte conştiincioasă, iar în ceea ce priveşte memorarea textelor scenariilor, nu uita niciodată măcar un rînd dintr-un manuscris, de exemplu, de 6 pagini. Două lecturi îi erau suficiente ca să reţină orice text.
Primele probe făcute în America au fost, după părerea soţului ei, superioare, sub raportul fotografiei şi al vocii, tuturor filmelor sale anterioare. Testul de machiaj era, de asemenea, bun, după părerea studioului, dar Danielle a ţinut la machiajul propriu.
– Bine, dar machiorul nostru ne-a adus un milion de dolari cu ceea ce a ştiut să facă din Boris Karloff, a obiectat delegatul studioului, cînd vedeta a refuzat orice ajutor.
Danielle s-a înfuriat:
– Eu mă cunosc de 20 de ani şi pe acest machior îl văd acum pentru prima oară! Cu sistemul vostru, toate femeile seamănă între ele şi tuturor li se aplică gene false.
Aluzia la Karloff şi la milionul de dolari a îndîrjit-o şi mai mult.
– Prin urmare, găsiţi că Darrieux seamănă cu Karloff! Nu! Nu vreau să aud de nimic!
(va urma)
LAZĂR CASSVAN

COMENTARII DE LA CITITORI