Poveste de iarnă

in Poeme

Şi-mi mai aduc aminte de-un Crăciun

la gura sobei proaspăt văruite

se desluşea cum viscolul nebun

surpa departe staule de vite

 

La bariera noastră de oraş

prindeau contur poveşti medievale

troianul sărăciei, uriaş

scotea pe hornuri fumuri lungi de jale

 

Sorbeam colinde vechi din gura ta

să nu ne facem legea de ruşine

şi pluguşor, şi cîntece de stea

împletituri păgîne şi creştine

 

Şi nu era ca tine pe pămînt

un alt tezaur viu de bunătate

tu risipeai un duh aşa de sfînt

sub bolta casei noastre fermecate

 

Adulmecam sfioşi în preajma ta

ca puii rîndunicilor pe ramuri

un pom firav de iarnă strălucea

podoabe de argint jucau pe geamuri

 

Aşa te văd, într-un halou de ger

tot drămuind bucatele puţine

bazilica răsfrîntă-n giuvaer

îngenunchind, ca să te rogi de bine

 

Şi era bine, mamă, şi trăiai

şi Moş Crăciun la uşă sta să bată

această frescă pogorînd din rai

ce n-aş mai da să o revăd vreodată…

 

 

Corneliu Vadim Tudor

COMENTARII DE LA CITITORI