Povestea unui premiu literar: Montpellier, 1878

in Polemici, controverse

La 1 iunie 1878, Iacob Negruzzi scria în revista ,,Convorbiri literare”: „Griviţa şi Montpellier sînt astăzi două nume nedezlipite şi deopotrivă scumpe românilor, căci reprezintă două victorii strălucite, prin care românii au afirmat dreptul şi voinţa lor de a fi”. Ce izbîndă îi sugera această măgulitoare apreciere?
În anul 1869, la Montpellier luase fiinţă o „Societate a limbilor romanice”.
Întrunindu-se la Avignon, în 1875, pentru fixarea definitivă a statutului, felibrii (nume dat, din 1854, poeţilor şi prozatorilor care scriau în dialect provensal – n.a.), printre care Frédéric Mistral, Graziadio Ascoli, Charles de Tortoulon şi alţii, au hotărît organizarea, în anul 1878, a „Marilor jocuri florale”, tradiţională manifestare, datînd de pe vremea romanilor. Ca temă a concursului din 1878 a fost fixat Cîntecul gintei latine, sau Cîntecul latinului; pentru cea mai reuşită, cuprinzătoare şi frumoasă poezie, cîştigătorului urma să-i fie decernată o cupă. Aflînd din presa vremii despre această întrecere, Vasile Alecsandri a trimis poezia ,,Cîntecul gintei latine”, considerînd competiţia un bun prilej pentru cunoaşterea ţării şi a poporului nostru peste hotare.
Poetul se afla la Mirceşti cînd a primit telegrama prin care era anunţat că: „Juriul (… ) vă decerne, în unanimitate, premiul pentru Cîntecul latin”.
Vestea l-a emoţionat profund. „Nu puţin – scria poetul – m-am bucurat de acest triumf, mai cu seamă că el a contribuit a redeştepta simpatiile confraţilor noştri latini pentru ţara noastră”. Din motive materiale şi, mai cu seamă, de sănătate, Alecsandri nu a putut răspunde imediat invitaţiei de a merge la Montpellier pentru a fi sărbătorit. La 9 mai 1878, el i-a trimis lui Frédéric Mistral o scrisoare, mulţumindu-i în chip cordial: „Veţi fi, sînt sigur, mai impresionat aflînd că România a tresărit de bucurie văzînd că surorile ei latine îi trimit, sub forma unui succes literar, manifestarea nepreţuită a simpatiei lor, în împrejurările în care se află”. Alecsandri se referea la faptul că ţara noastră se găsea în preajma Congresului de pace de la Berlin, prin care României urma să i se recunoască existenţa ca stat independent.
Succesul literar al marelui nostru poet a fost elogios comentat în ţară. Studenţii din Iaşi, printre care Ion şi Gheorghe Nădejde, i-au trimis o telegramă de felicitare în care scriau: „Istoria literaturii noastre vă păstrează pagini de aur”. Într-un articol omagial, ziarul ,,Observatorul”, din 14 iunie, îl numea „regele poeţilor români“. Printre cei care i-au adresat caldele lor felicitări s-au numărat şi oameni simpli, ca acel bărbier care a primit din partea poetului un răspuns glumeţ şi plin de căldură: „Condeiul a primit felicitările briciului, şi mulţumesc voios, căci amîndouă ştiu a trage perdaf”.
Premierea a avut un deosebit ecou şi peste hotare. Frédéric Mistral a tradus poezia în limba franceză, compozitorul italian Marchetti a pus-o pe muzică, iar ,,Cîntecul gintei latine” a devenit imn al Jocurilor florale.
Cu ocazia Congresului literar internaţional, desfăşurat la Londra, în intervalul 9-16 iunie 1879, şi prezidat de Victor Hugo, Alecsandri a fost invitat oficial să participe. Bardul de la Mirceşti a putut răspunde abia în primăvara anului 1882 invitaţiei de a merge la Montpellier. I s-a făcut o primire sărbătorească: în cinstea lui, au fost organizate, timp de trei zile, serbări, conferinţe, turnee; în toasturile rostite a fost numit un „Victor Hugo al românilor”.
La 12 mai 1882, Alecsandri a plecat la Avignon, fiind, de asemenea, primit cu toate onorurile, iar de aici, însoţit de Mistral, a mers în satul Maillane, „reşedinţa de vară” a poetului francez. La despărţire, Mistral i-a oferit cupa şi o fotografie cu dedicaţie, pe care Alecsandri a păstrat-o pe masa lui de lucru de la Mirceşti pînă în ultima clipă a vieţii.
În 1932, cupa a fost donată Academiei Române de Marie Bogdan, fiica poetului. În 1969, odată cu organizarea Muzeului de Istorie a României, ea a intrat în patrimoniul acestuia. Este un splendid obiect de artă, din bronz, înalt de 38 cm, avînd figurată, în basorelief, legenda lui Romulus şi Remus. Deasupra basoreliefului se află o dedicaţie în provensala veche şi o inscripţie în limba latină: SURGE LUCE (Înalţă-te la lumină!).
ANCA VAS1LESCU

COMENTARII DE LA CITITORI