Preanefericitul Daniel

in Lecturi la lumina ceaiului

Pe tovarăşul Dan Ilie Ciobotea, cunoscut printre muritori ca Patriarhul Daniel, mi-l amintesc încă din vremurile în care era la Iaşi, pînă prin 2007. Era tot un fericit, ce-i drept, ceva mai mic decît acum, Mitropolit al Moldovei. Dar, nu mi-l amintesc ca pe fericitul care să fi coborît, vreodată, în mijlocul ăstora ca mine, sau ca tine, pămîntenii, care ne zbatem între o suferinţă şi o altă suferinţă, între grija zilei de azi şi felia de pîine de mîine. Nici ca pe omul mai bun, mai înţelept, care să ne-ntoarcă spre Dumnezeu, atunci cînd ne mai pierdem între credinţă şi necredinţă. Nici măcar ca pe-un fericit care să ne zîmbească cu tot chipul, care să ne umple sufletul cu speranţă, cu bine, atunci cînd ne vorbeşte. Nu, pe tovarăşul Dan Ilie Ciobotea, şcolit şi plimbat numai prin Franţa, Germania şi Elveţia, în anii aceia în care nimeni nu ieşea şi nu se întorcea liniştit în ţară fără să dea cu subsemnatul la Securitate, mi-l amintesc pentru figura lui acră. Pentru faţa aceea, păstrată şi acum, lipsită de orice fericire, de har divin. Mi-l amintesc pentru puţinele momente în care cobora printre pămînteni, la mari Sărbători, vorbind, ca şi acum, dintr-o Scriptură sugrumată în limba de lemn.

Mi-l amintesc ca pe cel care a transformat Sfînta Parascheva într-un ritual păgîn, de muls milioane, de la proştii care încă mai cred că îşi pot cumpăra cu galbeni iubirea lui Dumnezeu. Mi-l amintesc ca pe cel mai baron dintre baronii Moldovei. Cel care spăla cadavrele fostului turnător la Securitate, primarul pesedist „Mihai“ Gheorghe Nichita, şi ale acoliţilor lui, slugi de partid, sau afacerişti împopoţonaţi în straie de mari capitalişti, de către alţi foşti securişti. Mi-l amintesc ca pe cel care înşira, cu mîna lui preanesfinţită, nişte texte de manipulat mulţimea şi de îngenuncheat şi sfidat judecători, în fiţuica „Lumina“, ziarul inventat de tovarăşul Ciobotea. Tot pentru a-i proteja pe oamenii lui de încredere, primarul Nichita&Co.

Pe tovarăşul Dan Ilie Ciobotea mi-l amintesc ca pe dumnezeul la care nu ajungea nimeni. Nimeni, mai puţin marii şmecheri şi puşcăriaşi de partid, ca Fenechiu, primari, vici şi alţi slugoi, aflaţi în funcţii-cheie în administraţie, sau milionari care cotizau puternic în conturi nesfinţite. Ei erau invitaţii nelipsiţi de la toate cinele de taină, găzduite, personal, de Dan Ilie Ciobotea, în Catedrala Mitropolitană de la Iaşi. Observ că tovarăşul nu s-a lepădat, nici acum, de apucăturile necurate care-l caracterizau în vremurile în care era în Moldova. Doar că a înlocuit primarii cu miniştrii. Zilele trecute, Dan Ilie Ciobotea s-a întîlnit, într-o „vizită particulară de binecuvîntare“, cu toată floarea politicii româneşti, şi nu numai: Victor Ponta, Liviu Dragnea, Gabriel Oprea, Daniel Constantin şi Mugur Isărescu. Motivul: domnii nu au fost în Bucureşti, de Paşte, şi cică era musai să primească, aşa cum zice nu ştiu ce tradiţie, binecuvîntarea. Cum nu vom afla, probabil, niciodată ce a discutat Preanefericitul cu primii oameni în stat, pot doar să cred că vizita a fost, de fapt, un soi de binecuvîntare negociată, pe propagandă de partid, în biserici, pe zeci de milioane, pentru catedrale, pe sute şi sute de mii de hectare de pămînt. Pentru că, altfel, nu-mi explic de ce o vizită de binecuvîntare trebuie să fie şi „particulară“, atunci cînd vine vorba de oameni politici şi puternici în stat.

P.S.: Cel mai credincios dintre credincioşii ţărişoarei nu şi-a găsit timp, de la Paşte încoace, să se aplece şi spre aceia dintre noi care şi-au îngropat Învierea şi casele în ape. Pentru sărmanii loviţi de puhoaie, tovarăşul Dan Ilie Ciobotea n-a avut nici o binecuvîntare „particulară“, aşa cum ar fi fost creştineşte.

Ramona Ursu

(„Adevărul“, nr. de miercuri, 30 aprilie 2014)

COMENTARII DE LA CITITORI