Preşedintele ales „pas cu pas“!

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

Nu cred să mai existe vreun alt preşedinte de ţară atît de sărac cu duhul ideilor. Sau poate Klaus Iohannis are idei în limba maternă şi nu le poate traduce în limba poporului care s-a năpustit, chipurile, să-l aleagă (de breaz ce e)! După o vacanţă în S.U.A., ce părea să nu se mai sfîrşească, preşedintele nou ales a susţinut, probabil, examenul de absolvire a cursurilor democratice pro-occidentale şi s-a întors gata setat parcă, în oraşul din care a pornit, cu un sfert de secol în urmă, răzmeriţa unui întreg popor, acolo unde un grup de oameni s-au ridicat în apărarea lui Popa Tökeş – un ungur care şi-ar fi dat şi el viaţa (n’aşa?!) de dragul românaşilor, dar (ghinion!) nu i s-a ivit ocazia… N-a fost parcă de ajuns faptul că acestui popor nu i-au fost recunoscute paginile unei veritabile Istorii mari, dar a venit şi revoluţia asta din ’89, o revoluţie sîngeroasă, unicat pe mapamond. Singura şansă, ca să nu fim văzuţi prin prisma comportamentului de atunci, este aceea de a scoate în evidenţă filonul valoros, ce ne plasează înaintea multor altor popoare, anume acela de a fi fost pionerii democraţiei în materie de relaţii cu etniile „conlocuitoare“, atît de vehiculată ulterior. Bine că Iohannis se ţine „pas cu pas“ de firul evenimentelor demult trecute! Se agaţă, precum scaiul, de lozincile cu care, e evident, ne va împuia capul în fiecare zi amărîtă din cuprinsul celor 5 ani de mandat. Lozinci sărăcăcioase rău de tot, fraţilor! După mintea lui de ,,dascăl”, totul se rezumă la lucrul manual bine făcut, da’ nu oricum, ci pas cu pas, că de-aia a scris o carte pe care o citeşte, integral, în fiece zi. Aşa că aşteptaţi voi mult şi bine lucrul ăla bine făcut, fiindcă veţi avea parte doar de lucrul bine spoit! Ni se va servi aceeaşi ciorbă reîncălzită a luptei împotriva comunismului reprezentat de unii şi de alţii, dar şi de combaterea corupţiei, prin care sînt vizaţi mulţi dintre comuniştii ăştia. Nu mai vorbesc de apărarea statului de drept (sălbatic), ori de continua (dacă nu chiar interminabila) independenţă a Justiţiei etc.

„Pas cu pas“ către prăpastie, ce atîta grabă ?!

NICHITA MLADIN

COMENTARII DE LA CITITORI