Preşedintele, un Mălai-mare, străin de interesele poporului

in Lecturi la lumina ceaiului

 

Sînt oripilat de modul boieresc în care îşi duce activitatea alesul de la Cotroceni. Cele 100 de zile petrecute la Preşedinţie – da, petrecute în naveta la Sibiu, vizite pe la case regale şi în străinătate (cred că săptămîna şi vizita), din care două în Republica Moldova – au fost analizate de politicieni, care au ajuns la concluzia că nu acesta este preşedintele pe care îl doreau. Acest ins, cu un stil de muncă festivist, este diametral opus cu cerinţele actuale ale societăţii româneşti. Recenta deplasare în Germania, unde a sărbătorit Paştele Catolic, împreună cu părinţii săi, vizita în Portugalia (fără să mai treacă prin ţară), iar de acolo plecarea în Madeira, într-un concediu privat, mă face să cred că acest om confundă rolul de preşedinte cu cel de turist amator, dornic să cunoască lumea pe banii poporului. Pe această cale, în numele familiei mele, care numără 12 membri, şi care-şi onorează datoriile faţă de Stat, îi cer hotărît premierului Victor Ponta să trimită Corpul de Control al Guvernului pentru a controla cheltuielile preşedintelui şi să ne comunice şi nouă rezultatul, conform legii, iar conducerea celor două Camere, de asemenea, să se sesizeze. Dacă va fi cazul, Boierul nostru, preşedintele, să fie analizat conform prerogativelor legale. Fără a insista pe acest subiect, aş dori, totuşi, să accentuez un aspect de natură a demonstra că preşedintele, prin comportarea sa, nu-şi rezolvă atribuţiunile de serviciu. Mă întreb: oare cum îi tihneşte acest concediu (ne anunţă Preşedinţia că el a suportat personal, cheltuielile), cînd un român – supus lui – este răpit în Somalia? Sau cînd Parlamentul şi Guvernul se ocupă de reducerea TVA la produsele alimentare şi de actualizarea legislaţiei pentru noua campanie electorală din 2016? În ceea ce priveşte atitudinea sa boierească, de om care se consideră deasupra evenimentelor, ca un „suveran“, uitînd că este preşedinte ales şi că trebuie să dea socoteală în faţa alegătorilor, îi solicit, şi sînt convins că mulţi conaţionali gîndesc la fel, să ne răspundă.

ANTON VOICU

P.S.: A încerca să-mi cer scuze pentru Boier şi Mălai-mare ar însemna să intru în contradicţie cu realitatea. Faptele au demonstrat-o.

COMENTARII DE LA CITITORI