PRIETEN DRAG

in Polemici, controverse

În urmă cu cîteva zile, am primit în dar volumul de poezii „Ecuaţii albastre“, al poetului Viorel Dinescu, chiar din mîna autorului acestui volum. Poetul Viorel Dinescu este o personalitate în poezie, o voce cu totul aparte, un mag ce îşi culege poezia din spaţiile pure ale geometriei. Faptul că a fost prieten cu Eugen Barbu, cu Nichita Stănescu şi cu alte mari personalităţi ale scrisului românesc spune destul de mult despre poetul Viorel Dinescu. Dar, vreau să mă întorc la spaţiile pure ale universului acestui mare poet. Iniţial, m-am temut că voi întîlni la el o poezie ermetică, o poezie lipsită de respiraţia caldă a luminii pe altarele căreia noi, poeţii, ţinem liturghiile iubirii. Odată intrat în universul poetic al lui Viorel Dinescu, am avut senzaţia că am intrat în catedrala sacră a unui crin cosmic, în care poetul se împărţea lumii, aşa cum se împarte Isus lumii prin Sfînta euharistie. O pace profundă mi-a cuprins întreaga fiinţă, iar spaţiile geometrice extrapolate de mine, în compania poetului, emanau cea mai pură şi cea mai caldă poezie. Aşadar, poezia lui Viorel Dinescu este o poezie ce vine dintr-un spaţiu umanizat de un spirit nobil şi generos. Am fost fericit că am întîlnit un spirit atît de frumos! Suspectat pe nedrept pentru înclinaţia sa către critica literară, Viorel Dinescu rămîne un magic făuritor de poezie şi un spirit cerebral, capabil de o înţelegere superioară a fenomenului poetic, dar şi al comensurării din perspectiva criticii literare a acestuia. Personalitate literară complexă, Viorel Dinescu rămîne poetul pe care îl vei găsi în cele mai pure spaţii ale aventurii noastre existenţiale, în căutarea unui răspuns la întrebările fundamentale ale acestei lumi. Aşa, întreaga sa muncă se transformă într-o poezie pe care însăşi Academia Română a răsplătit-o cu premiul Mihai Eminescu.
Minunată şi definitorie pentru structura spirituală a poetului, mi s-a părut poezia „Proporţia de aur“, evident… lîngă alte multe poezii. Dar să ne împărtăşim din lumina frumoasă a acestei poezii:
PROPORŢIA DE AUR
Înaintam spre veacul următor
Pierzînd în urmă sunete de goarne
Într-un torent etern, amăgitor
Ce încerca-n zadar să mă răstoarne

Pe malul plin de fum cădeau în zbor
Mari păsări cu aripe ruginite
Şi trestiile se-ndoiau uşor
În rîul vechi cu clipe răzvrătite

Înaintam spre veacul următor
Neînţeles şi ne-ntinat centaur
În cerul fulgerat de viitor
Cătînd în vid proporţia de aur.

În drumul meu la cote ideale
Doar o elipsă-mi poate sta în cale.
Înaintam spre veacul următor
Neînţeles şi ne-ntinat centaur…

Viorel Dinescu

Şi nu este lucru de mirare, căci tocmai cei mai mari, mai puri şi rafinaţi poeţi au trăit, şi nu fără acoperire, în trăirile lor, drama singurătăţii şi neînţelegerii spaţiilor.. Plecăciune, iubite maestre! Eu înţeleg, eu ştiu… eu simt toată această frumoasă povară! Respect!

COMENTARII DE LA CITITORI