Prietenii mei din pămînt

in Poeme

Prietenii mei din pămînt

Aşteaptă întîia zăpadă

Atunci le va da Duhul Sfînt

Puterea să iasă, să vadă.

 

Ca grîul ei vor încolţi

Ca iarba vor rîde la soare

Şi trîmbiţa-n cer va vesti,

La toţi, Învierea cea mare.

 

Acum e nevoie de ei

Acum să le cerem dovada

Uşori sînt, şi-atîta de grei

Pe cai nărăvaşi ca zăpada.

 

Nici unul din ei n-a murit

Prin preajmă le simt răsuflarea

Deşi au un trup putrezit

La suflet mai vii sînt ca marea.

 

Oh, Doamne, cît mi-este de dor!

Acum ei sînt stele pe boltă

Ei văd, din înaltul lor zbor

Cum cască poporu-a revoltă.

 

Le-a dat Dumnezeu forţe noi

Să lupte cu răul din lume

Începe un an de război

Cu rîuri de sînge în spume.

 

Ce rol va juca Neamul meu?

Mai rău îi va fi, sau mai bine?

Te scoală din somnul cel greu,

Poporul meu drept ca un zeu,

Şi-ascultă comanda la mine!

 

 

Corneliu Vadim Tudor

Ianuarie 2014, Bran

COMENTARII DE LA CITITORI