PRIMELE DOUĂ RĂZBOAIE MONDIALE S-AU FĂCUT CU PETROL – AL III-LEA SE VA DECLANŞA PENTRU PETROL

in Alte știri

Acestea sînt semne

ale vremurilor de pe urmă:

 

 

Aşa tălmăcesc eu tragediile din ultimul timp: catastrofe aviatice, rutiere, feroviare, navale. Nimeni nu mai e sigur cînd pleacă la drum. Nu este zi de la Dumnezeu în care să nu te gîndeşti că s-ar putea ca aceasta să nu fie de la Dumnezeu, ci de la Satana. Ritmul nenorocirilor s-a accelerat în ultimul timp, începînd cu seria foarte suspectă de accidente aviatice ale companiilor din Asia. A continuat cu pulverizarea unui avion de pasageri pe fondul războiului civil şi etnic din Ucraina. Să mai pomenesc de carnagiul – practic, neîntrerupt – de pe şosele? Mai nou, „seria neagră“ e întregită de tot felul de feriboturi şi vapoare. Astăzi, colac peste pupăză, un petrolier e lovit de o rachetă. (Intenţionat am evitat cuvîntul „bombardat“, fiindcă ar fi fost impropriu – bomba e bombă şi racheta e rachetă.) După cîteva ore de confuzie şi speculaţii, opinia publică a fost informată că aviaţia libaneză ar fi atacat tancul plutitor, din greşeală, crezînd că e vorba de terorişti. Alţii au pretins că autorii sînt teroriştii de la ISIS. Cine e cu teroriştii ăştia, tot mereu, în gură? Aha, CIA! Aşa au pretins yankeii şi la 11 septembrie 2001, dar minciuna asta a avut cele mai scurte picioare din Istorie. Teroriştii erau chiar ei, „ulii războiului“, adică neoconservatorii de la Washington, care căutau un pretext mare, fără precedent, pentru a invada (şi a jefui) Afganistanul, Irakul şi alte ţări. Astăzi, tragica farsă se repetă. După înlăturarea, prin forţă, de la putere a cîtorva regimuri din Nordul Africii, Unchiul Sam e stăpîn absolut în acea parte a planiglobului. Inclusiv în Libia. Sub pretextul, infantil, că se luptă cu nişte terorişti imaginari, americanii s-au transformat, ei înşişi, în terorişti adevăraţi. Eu, unul, cunosc bine situaţia din acea ţară.

Am vizitat Libia în aprilie 1998, fiind invitat la Festivalul Mondial al Păcii. Acolo l-am întîlnit pe colonelul Gaddhaffi, cu care am purtat o lungă convorbire, pe tema datoriilor pe care Libia le avea faţă de România, mai exact din comerţul cu arme. La discuţia noastră (desfăşurată într-un cort imens şi răcoros, amplasat în Sahara libiană, sub paza celebrelor femei cu mitralieră) au participat marele filozof francez Roger Garaudy şi fostul preşedinte al Zambiei, Kenneth David Kaunda. Am mai multe fotografii cu Gaddhaffi, precum şi autograful, pe care mi l-a dat pe cartea mea de vizită. Am scris atunci că apa potabilă, în Libia, e mai scumpă decît petrolul. Poate că nu se ştie, dar Libia are un teritoriu de 3 ori mai mare ca teritoriul Franţei şi de 7 ori mai mare ca teritoriul României. E un sub-continent. Încă se află în preistorie, din punctul de vedere al orînduirii, care e gentilică. Dar, lumea evolua, făcea progrese. Colonelul, şcolit în Anglia, conducea cu mînă de fier – mînă care avea să fie sărutată, la modul propriu, de premierul Italiei, Silvio Berlusconi, pe care, de asemenea, l-am cunoscut. Aţi văzut cum a murit şeful statului libian: o bestie i-a înfipt în anus un drug de fier (?!). Apoi, haosul s-a instaurat, nu numai în Libia, ci şi în Egipt, Irak şi în alte ţări unde şi-au vîrît coada americanii. La acest haos s-a adăugat acum şi haosul provocat de scăderea, dramatică, a preţului petrolului. Ori şi americanii, şi ruşii şi-au făcut rezerve mari de petrol, dar la preţurile anterioare crizei. Iată cum sună o NOTĂ pe care am primit-o de la informatorii mei: „Acum, preţul petrolului e de 70 de dolari pe baril. În vară, şi americanii, şi ruşii, au făcut stocuri la preţuri între 80 şi 90 de dolari pe baril. Consumul mondial a scăzut la aproape jumătate. Livrările de petrol la preţuri reduse deranjează America“. Din informaţiile mele, petrolierul a fost lovit şi incendiat la ordinul stăpînilor yankei, care încearcă să oprească, sau măcar să diminueze livrările de petrol, astfel încît barilul să nu coboare sub 60 de dolari. Necazul yankeilor e că noul rege al Arabiei Saudite nu prea ascultă de ei. El ar vrea să oprească producţia de petrol. Americanii nu vor asta – ei controlează OPEC-ul prin mijlocirea Arabiei Saudite.

Dar ce vină avea tînărul marinar român Eduard Corduman, care a ars ca un şoarece, în infernul de pe vas? Ce vină avea tatăl lui, grav rănit? De ce atîtea crime, în numele luptei contra terorismului? Şi sîntem abia la începutul acestui an.

Fondul problemei rămîne acesta: coasa morţii seceră din ce în ce mai des, pe toate căile de transport. Nimeni nu mai poate fi în siguranţă. Am, din ce în ce mai mult, senzaţia că al III-lea război mondial a şi început…

CORNELIU VADIM TUDOR

5 ianuarie 2015

COMENTARII DE LA CITITORI