Primim la redacţie

in Alte știri

 

 

Domnului preşedinte

al Partidului România Mare,

  1. Corneliu Vadim Tudor

 

De la bun început, ţinem să vă mulţumim pentru cinstea pe care ne-aţi făcut-o de a fi publicat în revista „România Mare“ şi în ziarul „Tricolorul“ unele articole privind lumea scriitorilor, din care cu onoare faceţi parte şi dvs. Vă asigurăm, stimate domnule preşedinte, că articolele pe care ni le-aţi publicat (de exemplu, „Nicolae Manolescu, o capră rîioasă care ţine coada sus“, într-un serial de 7 numere, în revista „România Mare“) au avut un amplu răsunet în scriitorime! Cu deosebit respect, vă supunem spre atenţie articolul „Răfuiala panaramelor cu scriitorii“, avînd ca temă, în special, modul josnic în care Nicolae Manolescu şi Gabriel Dimisianu se răfuiesc în revista „România literară“ (nr. 50, din 28 noiembrie 2014), cu memoria şi opera acad. Eugen Barbu.

Domnule preşedinte, vă dorim, din tot sufletul, multă sănătate şi putere de muncă, în lupta împotriva unor haite de hiene, puse pe căpătuială, fără să le pese de sărăcia şi durerile acestui popor.

Sîntem alături de dvs. şi nu ne lăsăm!

* * *

Răfuiala panaramelor cu scriitorii (1)

Aniversare cu clăbuci

Nicolae Manolescu a împlinit 75 de anişori pe 27 noiembrie 2014. Foarte bine, noi îi urăm, creştineşte, sănătate şi La Mulţi Ani!, alături de proaspăta lui soţie (a treia sau a patra?), dacă nu i-o veni vreo nouă idee cocoşelului…, de „repetir”… Manolescu, sau Niky pentru cei apropiaţi, arată încă acceptabil: a chelit binişor, însă s-a bretonat cu cîteva fire de păr aduse artistic pe frunte, care îi dau un aer nebunatic, cu toate că s-a mai încreţit, stafidit şi a mai intrat la apă. Renovat, se ţine singur pe două picioare (fără cîrje!) şi cînd te uiţi bine la el, oricum, nu-i dai mai mult de 15 ani în plus faţă de cei 75 din buletin. Cum de a ajuns aşa? Simplu! Şi-a făcut-o cu mîna lui… Şi-a lăsat o nevastă cu un copil măricel şi şi-a luat una mult mai tînără ca el, focoasă şi-n draci. Din partea noastră, „scumpe” Niky, sincer, îţi dorim o viaţă lungă, însă în grea pocăinţă, după cît ai minţit, ai înşelat şi după cît de multe rele ai făcut, doar ca să-ţi fie, ţie, bine, că tare lacom de bani şi de onoruri nemeritate ai mai fost la viaţa ta. Ai o vîrstă, Niky, uită-te cum arăţi, mai uşor cu excesele, că nu-i bună viagra: te dărîmă, şi nu se ştie… Fără pocăinţă, adio loc cu verdeaţă şi lumină; cazanu’ cu smoală, tăticu’!

În altă ordine de idei, înţelegem că vîrsta de 75 de ani e o vîrstă care trebuie sărbătorită. Dar nici aşa, cu surle şi trîmbiţe, cum ţi-ai făcut-o matale, de-a dreptul greţos… În calitate de director al revistei „România literară”, ţi-ai dedicat un număr al revistei, în care lăudători de serviciu să-şi lase icrele, să vadă o lume întreagă cît eşti de mare, de frumos şi de deştept. Pe coperta revistei „România literară”, nr. 50 din 28 noiembrie 2014, apare fotografia marelui pitic Niky Manolescu, din faţă, fără bust, dar cu capul sprijinit artistic de o mînă, în genul lui Patapievici, un alt neisprăvit care se crede filozof cu capu’ mare. În poză, „scumpul” de Niky Manolescu, cu fălcile uşor lăsate, gura strînsă linie, are un aer ce se vrea ultraserios, cu o privire fixă, de-a dreptul ciudată (de „apucat”?!). Lîngă fotografie, care ocupă o jumătate din prima pagină a revistei, sînt trecuţi, cu litere de-o şchioapă, cei care semnează în acest număr omagial. Normal că, dintre aceştia, nu puteau să lipsească Andrei Pleşu (miluit relativ recent de Niky Manolescu cu indemnizaţie de merit), jagardeaua de Gabriel Dimisianu (un vechi acolit al lui Niky) şi alţi cîţiva trepăduşi de duzină, cum sînt

Mihai Zamfir, Livius Ciocîrlie, Mircea Mihăieş, Ion Bogdan Lefter…

„Scumpe” Niky, dacă nu te-ai prostit chiar de tot, poate îţi dai seama ce valoare au laudele lăbărţate pe pagini întregi ale celor care îţi gîdilă orgoliul pentru te miri ce… Ei bine, uită-te la ei ca într-o oglindă şi vezi-te pe tine… Eşti chiar mai rău decît ei, eşti de-a dreptul penibil!

Grav este că tot ceea ce s-a întîmplat acum, la „omagierea” a 75 de ani de viaţă ai lui Manolescu, cînd acesta şi-a dedicat un număr al revistei „România literară”, nu a fost un accident, un caz izolat. Acelaşi lucru s-a întîmplat şi în anii trecuţi, sub directa lui conducere şi organizare.

În mod sigur, e ceva în neregulă cu Manolescu! După mine, şi nu numai, sincer, cred că lui Niky nu i-ar strica un control atent la „cutiuţă”, urmat de o medicaţie corespunzătoare şi duşuri reci. Un om normal, cu un minimum de bun-simţ, nu şi-ar organiza, an de an, asemenea manifestări omagiale publice. Nu-i exclus ca tot ceea ce se întîmplă cu Niky să fie un reflex întîrziat, după modelul „Ceauşescu”, care, săracu’, bolnav fiind, în ultimii ani o luase pe „arătură”, se închipuia un fel de Napoleon, Mesia, sau mai ştiu eu ce, precum mulţi alţi „veseli” de la „9”, ori de la „Bălăceanca”…

(va urma)

ALEXANDRU C. POPESCU

COMENTARII DE LA CITITORI