Primitivi cu ceas de aur…

in Poeme

Primitivi cu ceas de aur, îmbrăcaţi ultima modă

Deşi se spălau odată cu leşie şi cu sodă.

 

Au maşini de lux, golanii, şi palate cu piscină

Cu valori nenumărate casa lor de bani e plină.

 

Te sfidează cu această bogăţie afişată

Deşi ei sînt proşti ca noaptea, sau ca vita încălţată.

 

Dacă îi vei lua de guler şi-i vei scutura puţin

Vor sări din ei păduchii ca ochii lui Mr. Bean.

 

Ei n-au carte, dar au parte, fluturînd titluri bogate:

Masterate, doctorate şi-un C.V. de cazi pe spate.

 

Fiindcă e ştiut că prostul parcă nu e prost destul

Dacă nu-i umflat cu pompa, precum un curcan fudul.

 

Tot mereu au fost în ţară neamuri proaste şi escroci

Impostori fără ruşine, prostituate, dobitoci –

Dar acum sînt fără număr, cîtă frunză, cîtă iarbă

Cînd îi vezi în spaţiul public încep creierii să-ţi fiarbă.

 

Asta cică e elita, crema vieţii sociale

Blindată cu funcţii grele şi zeci de patalamale

 

Ei decid destinul vostru, ce-i mai bine pentru ţară

(După ce şi-au tras, fireşte, mare parte din comoară).

 

Aceşti trîntori fără creier, fără inimă şi milă

La televizor dau lecţii, cu o mină imbecilă

 

Ei au făcut praf o ţară, dar tot ei vor s-o salveze

Însă nu-i lasă poporul în pace să guverneze.

 

Ah, acest popor al crucii, îndărătnic şi redus

Nici acum nu înţelege că vremea lui a apus?

 

El n-are Rolls-Royce la scară, nici butoni cu diamante

Nici vacanţa nu şi-o face în locuri extravagante.

 

Nu mănîncă icre negre, nu bea whisky sau cinzano

Nu doarme în Biedermayer, n-are nici lămpi de Murano.

El strînge din greu cureaua, iar copiii flămînzesc

Unii nu mai merg la şcoală, la spitale nu-i primesc.

 

El ştie una şi bună: n-are bani nici de prăsilă

Fiindcă i-a ciordit elita lacomă şi fără milă.

 

Javrele acestea latră, zilnic, de democraţie

Dar ţin strîns ciolanu-n gură, mîrîind să te sfîşie.

 

Toţi aceşti ciumeţi cu dungă roşie în buletin

S-au tras unii după alţii! Ce ruşine! Şi ce chin!

 

Maimuţoi cu cap de cîrpă şi cu inimă de gheaţă –

Fraţilor, să ardă-n Hades, pîn’ la ultima paiaţă!

 

Hai, ridică-te, Ioane! Şi tu, Gheorghe! Doar ştiţi psalmul

Puneţi iute mămăliga să fiarbă precum napalmul!

 

Ziua unei mari explozii se apropie rapid –

Primitivi cu ceas de aur: E sfîrşitul! Marş la zid!

 

CORNELIU VADIM TUDOR,

29 decembrie 2012, Bran

(Text reprodus din volumul „Pamflete explozive“)

 

Foi de tutun

COMENTARII DE LA CITITORI