Printre gratii de colivie

in Poeme

 

Pasărea privea, fără să asculte,

cu ochii sticloşi căutîndu-şi o pradă,

ghearele scrijeleau liniile întrerupte

de îngerii căzuţi în Intifadă

 

Orizontul mă striga asurzitor:

„Vino pasăre cu aripile înnodate!

Nu-ţi mai e dor? Sau ultimul zbor

ţi-a îngheţat ninsorile disperate?”

 

Ne aud frunzele. Copacii uitării tresar,

singuratice case păsării mele,

urmele lor prin avatar

şterg cerul sugrumat de zăbrele

 

Se va porni negreşit dinspre suflet

o iarnă trasă-n neant de stihie,

se întind aripile sfîşiind aerul

printre gratii de colivie.

 

 

Adi SfinteŞ, 13 ianuarie 2018

COMENTARII DE LA CITITORI