Priorităţi

in Război corupției

„L-am avertizat asupra priorităţilor noastre“, aşa a declarat, plin de emfază, dar şi fără pic de ruşine, cu acelaşi tupeu infinit, Traian Băsescu, după întîlnirea cu Dacian Cioloş, premierul ales de exigentul Klaus Iohannis, care îşi dorea, cu ardoare, ,,guvernul său”.

O să vedem cam ce priorităţi are, acum, fostul preşedinte, însă, mai înainte, să le enumerăm, succint, pe cele pe care le-a avut. Prima ar fi lupta împotriva corupţiei şi a mogulilor. A făcut-o, cu bune rezultate. A reuşit să-i bage la beci pe alde Vântu, Năstase, Voiculescu, mai mult pe motive de duşmănie, subiective, zic unii, ceea ce noi nu credem. A reuşit să-şi demoleze adversarii. De gaşca, liota de hoţi din curtea sa, nu s-a atins. Ăştia nu erau corupţi. Nici Blaga, nici Berceanu, nici Videanu, nici Olteanu. Nici Cocoş şi nici Udrea, suava nimfă care i-a cam sucit minţile (dacă presupunem că le-ar fi avut vreodată în dotare).

A doua prioritate, poate şi mai importantă, a fost, pentru fostul preşedinte, instaurarea democraţiei şi buna funcţionare a statului de drept. Mai e nevoie să demonstrăm ce exemplu de democraţie ne-a oferit Traian Băsescu? Poate democraţia bandiţilor, care rimează bine cu anarhia. Şi cu tirania, ori cu autocraţia. Şi poate, dar în mai mică măsură, cu beţia. A! Nu, nu e nici o aluzie! Nu de alcool e vorba, ci, pur şi simplu, de beţia puterii.

A treia prioritate ar fi, şi aceasta legată de democraţie, reforma Justiţiei. Păi ce-a mai reformat domn’ Traian, cu Morar, cu Kövesi, cu Serviciile, justiţia din România, rar se mai poate întîlni în vreo altă ţară…

Apoi, funcţionarea statului de drept se leagă, limpede, de cea a Justiţiei. Nu mai insistăm, tovarăşi. Lăsăm la urmă prioritatea dumnealui, privind modernizarea României. Asta, fără dubii, este cea mai mare realizare a regimului Băsescu, adică a Băsescului, în persoană. Căci să nu uităm vorba aceea plină de înţeles: „L’Etat c’est moi!“.

Te-a modernizat Băsescu, scumpa noastră Românie, pînă ce te-a făcut colonie. Membră a Uniunii Europene, unde n-are nici un cuvînt de spus. Membră a NATO, aproape ocupată de americani, nu doar subordonată. Sclavă a FMI-ului, instituţie bancară care ne dă ordin să ne împrumutăm mereu de la ea, fără să crîcnim. Iar dacă. îndrăzneşte careva să glăsuiască pe faţă, cum că n-am mai avea nevoie, aşa cum a făcut-o Victor Ponta, jos cu el. Să vină unul de-al nostru, adică de-al lor, Dacian Cioloş, comisar european, că el apără bine interesele ţării: doar a dat drumul, după cum a afirmat economistul Ilie Şerbănescu, la vînzarea, da, vînzarea gliei strămoşeşti către străini, cu un preţ, dac-am auzit bine, de 4 ori mai mic decît pentru români. Iată, prieteni, pe scurt, priorităţile noastre. Adică ale fostului matroz, care n-a stat degeaba în tronul de la Cotroceni. A trudit rodnic, cu spor. Şi-a rotunjit veniturile, acumulînd o frumuşică avere. Pentru el şi pentru familia domniei-sale. Şi pentru apropiaţii lui, alături de care a tot luptat, din greu, împotriva sistemului ticăloşit. Pe care el l-a dus pe noi culmi. Că doar nu zadarnic s-a sacrificat dumnealui în fruntea ţării. Aţi uitat formula magică, urarea sinceră, cu care ne-a blagoslovit? „Să trăiţi bine!“

Care-or fi alte priorităţi? Păi, desăvîrşirea ăstora de dinainte.

Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea-aşa. Povestea cea adevărată.

GEORGE MILITARU

COMENTARII DE LA CITITORI