Puşcăria comunitară (14)

in Război corupției

Submarinul

Viaţa unui mafiot precum Traian Hojda nu poate fi considerată o naraţiune cu caracter discursiv. Spaţiul marilor infracţiuni devine, uneori, greu respirabil – te strînge precum o garotă, chiar dacă susţii că i-ai cumpărat pe toţi, ceea ce, în realitate, este imposibil. Ştii că n-ai cum să scapi, aşa că te urci într-unul dintre bolizii tăi de lux şi alergi pe autostrada compromiterii – a celorlalţi, fiindcă pe tine, vezi, Doamne, nu te poate compromite nimeni. Nu realizezi că, de fapt, acest mod de a gîndi e o sinucidere în direct – în faţa lumii, care deja îţi scuipă hoitul. Un hoţ de calibru ajuns după gratii nu reprezintă o noutate, însă nenorocirea poate fi alta: nu’ş ce „oameni ai Legii“, îmbrăcaţi în uniforme de chestori-şefi, sau procurori, cărora le-ai făcut avere – aşadar, care au furat odată cu tine, măsluind acte -, rămîn în libertate. De ziua naţională a jegoşilor, 20 mai, vei primi de la ei o felicitare, cu precizarea sentinţei de care ei au scăpat. Reacţia, pe termen mai lung, sau mai scurt, poate fi una dură: să-ţi cedeze nervii, ajungînd în „submarin“, de unde vei privi ca prin periscop, dar nimic! Dintre toate vietăţile pe care le-ai făcut „oameni“, nici una nu se va zări la orizont. Scufundare adîncă, într-o mare liniştită…

Oameni de bine

Mai în glumă, mai în serios, am fost apostrofat că am început prea devreme acest serial. Eroare. Poate prea tîrziu! N-am epuizat nici pe departe frazele împotriva inculpaţilor, dar, pentru variaţie, supun atenţiei domniilor-voastre o „secvenţă cinematografică“ – de un timp încoace, aceasta se repetă, tot mai des, călcîndu-ne pe nervi. Un domn oarecare, R. B., doctor pare-mi-se, ales, în calitate de mare mason, într-o funcţie importantă, elogiază, în cadrul unui congres, acţiunile Masoneriei, care şi-a propus să se ocupe, în România, şi de îmbunătăţirea actului medical. Ştiu, întîmplător, în ce instituţie îşi desfăşoară activitatea personajul în cauză, dar, dincolo de faţa afişată pe sticlă, deloc inspirînd încredere, mă surprinde impertinenţa cu care încearcă, de fiecare dată, să ne prostească. Neîndoielnic, pentru a ajunge „sus“, a trebuit ,,să lucreze“, şi va trebui să o facă în continuare.

Unii, pentru a convinge, au început prin a-şi vinde mama, iar, apoi, şi-au vîndut neamul şi ţara – pe care, conform ordinului primit, trebuie să le facă să dispară, indiferent de metodele folosite. Inclusiv cele… medicale. Totul este să-şi dovedească loialitatea faţă de cauză – cauza lor, desigur, fiindcă pe a României nu au apărat-o, niciodată, cu adevărat. Din contră, au ajutat-o să devină, după anii ’90, o neocolonie. Cum organizaţia din care face parte dl. doctor exista şi sub comunişti, vin şi-l întreb: În numele cui, în acei ani, au fost condamnaţi la moarte sute de copii, deveniţi cobaii unor experimente masonice?! Într-o carte celebră, care a declanşat un imens scandal, „Emerging Viruses“, apărută sub semnătura eminentului savant Leonard Horowitz, se demonstra că virusul SIDA a fost fabricat intenţionat, în laboratoarele americane, la solicitarea Masoneriei.

Ulterior, avea să fie răspîndit prin vaccinurile contra poliomielitei şi hepatitei B. România a fost prima ţară din Europa care a beneficiat de „medicament“, şi rezultatele s-au văzut imediat: într-un singur an au murit, în două spitale, 472 de copii. În 1991, cînd am intrat în posesia unor acte care atestau ceea ce afirm acum (am făcut-o şi atunci), mi-au fost adresate ameninţări în serie. Mai mult, o doamnă doctor, aflată la conducerea unei Direcţii Sanitare Judeţene, a dispărut, după o discuţie în urma căreia stabiliserăm să ne vedem.

Totul, însă, nu se opreşte aici. Credeţi că finanţarea pentru „descoperirea“ virusului a picat din cer?! Nicidecum! Iată sponsorii: Seminarul Teologic din Chicago, Organizaţia B’nai B’rith, prin Liga Evreiască Anti-Defăimare, şi Şcoala de Teologie Romano-Catolică de la Universitatea Loyola. Se zice că şi agenţia U.P.I., care, slavă Domnului, colcăie de masoni, a cotizat substanţial. Ca „fapt divers“, menţionez că reverendul William D. Devis, de la Seminarul Teologic Naţional din Chicago, în martie 1965, în cadrul unei Conferinţe de Presă, cu tema „Naşterea Creştinismului din iudaism şi dependenţa lui de acesta“ susţinea că, dacă nu şi-ar neglija rădăcinile iudaice, Creştinismul ar fi mult mai puternic.

Acest Devis era un „eminent teolog evreu şi… mare maestru“, după cum îl prezenta, la vremea respectivă, U.P.I. Mai pe româneşte, un mason care a plătit pentru „naşterea“ unui virus care să ucidă… experimental. Nu în familia lui, nu în neamul lui, nu în ţara lui, ci în alte părţi ale lumii. Cumva „în numele unei imense moşteniri spirituale, comună creştinilor şi evreilor, care poate crea baza unei stime şi cunoaşteri reciproce“, după cum apare menţionat în „Declaraţia pentru evrei“, votată de cei 2.400 de înalţi preoţi din Consiliul Vaticanului?!

Care sînt, explicit, metodele masonice de îmbunătăţire a actului medical în România, domnul R. B. n-a precizat. Poate-i voi face o vizită, ca să-l rog să mă lămurească. Sînt curios cu ce mînă mă va primi – a doctorului Mengele, sau a lui Isus, răstignit pe cruce, sîngerînd şi suferind pentru mîntuirea lumii?! Şi, poate, într-o clipă de iluminare, va descoperi un virus împotriva hoţiei, cu care să-i injectăm pe bandiţii de teapa lui Traian Hojda şi a chestorului-şef Nelu Lupu.

Ca buni români, golanii ăştia şi-au stabilit un procent zilnic de ciordeală, în funcţie de vizita la Bucureşti a reprezentanţilor FMI şi ai Băncii Mondiale, cărora nu le pasă, nici pe departe, de ,,a patra profeţie“: „Cînd va muri, mormîntul lui va fi cu cei răi şi cu cei bogaţi“ (Isaia 53:9). Se pare că, presaţi de realitate, în „Puşcăria comunitară“ va fi construită o aripă specială, pentru doctorii de arginţi… mincinoşi!

(va urma)

Ilie Costache

COMENTARII DE LA CITITORI