Puşcăria comunitară (15) Lama de cuţit

in Alte știri

Pentru „eroii“ acestui serial, dintre care unii cred că au bravura unor oameni ai Legii, profilul lor psihologic nu este nici măcar convenabil. Iraţional? Poate, însă cu condiţia să accepte că sînt doar nişte dansatori de striptease. Se lasă molestaţi şi „fac de toate“, numai să iasă basma curată. Cum şi picăturile de ploaie îi pot decolora, se strecoară. Chiar şi la lumina zilei, nu doar la adăpostul nopţii. Nenorocirile se vor abate asupra lor, tocmai de la oamenii pe care i-au plătit. Nişte procurori, care au dat NUP pe dosarele lui Traian Hojda, deci au petrecut zero ore analizînd hoţiile Marelui Jegos, şi-au dat seama că timpul nu mai lucrează în favoarea nimănui, şi au schimbat macazul. Acceptă că au greşit, chiar dacă, aşa cum susţine unul dintre aceştia, „am fost cu el la un şpriţ, atîta tot. Parcă erau şi cîţiva oameni celebri din Poliţie, i-a cărat şi pe la Moisei, şi pe la Costineşti, să-şi facă concediile. Dar mie nu mi-a făcut vilă!”. Cînd îţi spune asta, te priveşte fix, instinctele îi devin nesigure. Ştie că îl ai la mînă; acum, ar da el orice, să îl laşi în pace. Unul dintre ei, prieten la cataramă cu chestorul-şef Nelu Lupu, a luat-o la vale din Procuratură. Un poliţist a fost plasat, de la Secţia 15, la 26, fiindcă avea „gura mare“, apoi, nemairezistînd presiunilor, a tras pe dreapta. Unul dintre comandanţi i-a spart familia şi l-a jecmănit de nişte „gălbeneală“. În total, 50 de reclamaţii la MAI şi la Parchetul Militar au rămas fără răspuns. Nelu Lupu veghează. Am realizat un interviu cu păgubitul şi-l vom publica. Vă veţi pune mîinile în cap: ei, chiar aşa, pînă aici au ajuns? NU pînă aici, pînă acolo – acolo fiind, ca spaţiu în timp pentru furat, mult mai departe. Ştiu că serialul de faţă taie ca lama unui brici, deci, voi călca şi mai mult acceleraţia, în ciuda ameninţărilor. Doi băieţi deştepţi – un civil şi ,,o uniformă” – au găsit o metodă inteligentă de a-i depista, în doar cîteva minute, pe cei care mă sună. Toţi golanii ăştia au intrat deja în fişier şi-şi vor lua partea. Altfel, Ioan Bratu-Calu, pe post de PATRU-LABE în faţa lui Traian Hojda, şi-a luat-o chiar de la acesta. După ce împărţise cîte doi mici şi-o bere, de ziua lui, în piaţă, Hojda a intrat în cîrciumă, ţipînd la Calu: ,,Bă, nenorocitule, de-acum încolo nu mai mergi cu mine! Noaptea trecută m-ai făcut de rîs!”. Se duseseră amîndoi la curve şi, beat praştie fiind, Calu n-a fost în stare de nimic, a trebuit să le rezolve Traian pe amîndouă. Mare amator de băgat botul la savarină, el a scos-o la capăt, ba, l-o fi făcut şi pe Calu, că ăsta nu mai ştia nimic. Picanterii de mahala, veţi zice, dar eu vă contrazic. Toate secvenţele se află pe casete şi în dosare. Inclusiv probele de fraudă financiară, prin care patronul Pieţei Berceni-Olteniţei reuşeşte să construiască hotel după hotel, avînd o firmă cu doar 6 angajaţi, pe care-i foloseşte la curăţenie. Dar, pentru divertisment, rămînînd, totuşi, în domeniu, vă prezentăm nişte…

Hoţi de calibru regal

…care, prin caracter, se înrudesc cu Hojda. Şi ei au fost ciorditori de clasă şi au turnat la Poliţie. Chiar dacă în alte vremuri. Unul este Karl Marx Mordechai Levy, mai pe scurt Karl Marx, cel despre care ştim că a fost autorul „Manifestului Partidului Comunist“. Dar nu el l-a scris, fiind vorba, de fapt, de o adaptare (plagiat) a Programului organizaţiei „Alianţa Drepţilor“, o ramură a celebrei B’nai Brith. Adică masonerie… curată! Conform datelor furnizate de Institutul Marx-Engels, din Moscova, şi apărute în presă de-a lungul anilor, primul n-a avut firea aşezată a celuilalt. Mai mereu era turtit de băutură, afemeiat, şi plin de … boli lumeşti. Şi totuşi, are puterea să zică stop!, însurîndu-se cu o femeie mai în vîrstă, din aristocraţia prusacă: Jenny von Westphalen. Nimeni alta, decît sora lui Ferdinand, ministru al Agriculturii între 1850 şi 1854, iar, în următorii 4 ani, ministru de Interne în Cabinetul prinţului Von Hohenzollern-Sigmaringen. Intrînd într-o astfel de familie, Marx devine ruda unui alt hoţ de mare calibru, regele Mihai, a cărui grupă sanguină conţine şi celelalte ,,calităţi”: turnător, criminal şi trădător de Patrie. Cert este că, odată căsătorit la „vîrf“, evreul K.M. este racolat de Stieber, şeful Poliţiei Secrete din Prusia, el însuşi colaborator al altei Poliţii, aceea ţaristă, unde înfiinţează un Departament de Supraveghere a dizidenţilor: Direcţia a III-a.

Făcînd ravagii chiar printre adepţi, Marx îl „ajută“ să cadă pe celebrul Bakunin, potenţial aspirant în a-l înlocui la conducerea mişcării comuniste, constituită în Ligă, în 1847. Care, în realitate, era… Loja ,,Alianţa Drepţilor”. Mai tîrziu, inspirîndu-se din înaintaşul său, o mare jigodie politică din România va înfiinţa tot un A.D., dar… inversînd iniţialele: D.A. Adică „Dreptate şi Adevăr“. Atît l-a dus mintea lui bolnavă, colcăind de „visichi“ şi de sifilis, ambele adunate din porturile lumii, unde vindea corsarilor arabi motorina de pe propria-i navă. Uneori, încasa sume substanţiale în avans, uitînd să mai „livreze“ combustibilul, fiind obligat, apoi, să restituie valuta prin regizarea răpirii celor 3 ziarişti din Irak. Cum au stat lucrurile cu Manifestul Partidului Comunist? Deşi lipsise la primul Congres al Ligii Comuniştilor, cîteva luni mai tîrziu, în decembrie 1847, Marx participă la cel de-al II-lea Congres, ţinut la Londra. Borfaş inteligent, aruncă nada: vrea să redacteze Manifestul. I se alătură Engels, un nume important în industria textilă din Manchester. „Autorii“ încasează şi un avans, pe care Marx îl risipeşte în Belgia. Luaţi la întrebări de conducerea Ligii Comuniştilor, Engels, care-şi sponsoriza, la rîndul lui, confratele de credinţă, îl somează pe Marx să pună pe hîrtie Manifestul. Simplu ca bună ziua: s-a plagiat Programul Alianţei Drepţilor, şi a ieşit Manifestul Partidului Comunist, document ce avea să devină punctul de orientare al Primei Internaţionale Comuniste – Londra 1864 –, pusă sub conducerea lui … Marx. Rămînea doar problema banilor pentru tipărirea Manifestului într-un tiraj considerabil. Cum un pahar de tărie produce declicul, într-o tavernă sordidă, „Cordemans“, Engels îl cunoaşte pe Jean Lafitte: avere din contrabanda cu arme, negustor de sclavi. Originea? Engleză, minţea el. Francez, în realitate. American, prin căsătorie, stabilit în Saint Louis, Missouri. Dornic de glorie, aventurierul îl vizitează pe Marx, acesta îi citeşte Manifestul de… 23 de pagini şi, pentru a-şi flata invitatul, face cîteva modificări la sugestiile acestuia. Acasă, dar şi cu ocazia întîlnirilor de la cafenea. Ca urmare, banii pentru tipografie ies din buzunarele lui Laffite, care emite o scrisoare de credit pentru o bancă din New York. Mai mult, el se obligă să difuzeze „cartea“ în America, unde, reîntors în ianuarie 1848, anul apariţiei, aduce două exemplare din cele 500 trase. Halal difuzare! Cert este că unul ajunge la tînărul Abraham Lincoln, cel ce avea să devină preşedinte al SUA în 1861. Partea nostimă este… semnătura, de pe ultima pagină: Biroul Societăţii Culturale Muncitoreşti. Urma adresa. Profitul a fost de o beţie pe… datorie, la o cîrciumă din Liverpool.

Scriind toate acestea, am rămas cu o nedumerire: dacă Marx a fost băiat deştept şi nu şi-a pus numele pe un plagiat, strănepotul lui, Victor Ponta, de ce s-a dovedit a fi un tîmpit?

Sfîrşit

Ilie Costache

P.S.1 – Sufocante emisiunile de pe TVR 1, despre binefacerile aduse României de Regele Mihai şi gaşca lui. Trebuie făcut ceva! Neîndoielnic, vom găsi o soluţie.

P.S.2 – Al dracu’ don Hojda, a ajuns într-un serial cu Karl Marx şi Mihai I. Te-am înnobilat, nenorocitule!

NOTA REDACŢIEI: Ne vedem nevoiţi să întrerupem aici acest serial pînă cînd autorul va rezolva problema pe care o are în Justiţie.

COMENTARII DE LA CITITORI