Puşcăria comunitară (8)

in Lecturi la lumina ceaiului

Bani pentru Mafie (2)

În urmă cu 5 ani, o cunoscută persoană, care se ocupă cu traficul de armament în străinătate şi care avea legături strînse şi cu Mafia ruso-moldovenească de specialitate, l-a vizitat pe Hojda, cerîndu-i, acestuia, în mod expres, să-l sponsorizeze cu 15.000 de euro, pentru aranjarea unui birou în care să-şi primească „oaspeţii“. Cel puţin acesta a fost motivul, important rămîne, însă, că a primit banii. Dar, la fel de important este că „lipeala“ le-o făcuse, celor doi, nimeni altul decît Tudorancea. De altfel, pentru a-şi asigura spatele şi a-şi rezolva interesele, Hojda nu s-a dat în lături de la nimic. La un fost primar al Sectorului 6 a ajuns, tot prin Tudorancea, cu o geantă în care se aflau 25.000 de euro, pentru o lucrare în domeniul construcţiilor.

A dat banii, dar n-a obţinut lucrarea. A plusat cu 30.000 de euro, iar pasienţa i-a ieşit. Licitaţii? Păi, bine, domnilor, terminaţi cu aiurelile, alea-s pentru tîmpiţi! În perioada cînd era în proces judiciar cu omul de afaceri Vasile Cioceanu, pentru Piaţa Berceni-Olteniţei, un cotidian bucureştean scria împotriva lui. A intrat la directorul ziarului şi i-a pus pe masă un plic cu 5.000 de euro. ,,Pentru ce? N-am făcut nimic pentru dumneavoastră“. ,,Nici nu e cazul, dar vi-i las pentru… publicitate! Vă salut!“.

Şi a plecat, sigur pe el, fiind urmat de… Tudorancea. La fel a rezolvat şi alte „incidente“, unul dintre ele fiind tot de natură penală. Dar ce nu este de natură penală la Traian Hojda, cînd toată fiinţa lui strigă după puşcărie! La vremea cînd procurorul Mihai Betelie a încălcat regulile de circulaţie, depăşind viteza legală, pe o şosea din afara Bucureştilor, se punea problema sancţionării acestuia, cu atît mai mult cu cît domnia-sa urma să ajungă procuror la Capitală. Prilej „giorno“ ca locul să-i fie luat de un om al lui Hojda, care deja acumulase o bibliotecă de dosare penale cu NUP-uri suspecte. Soluţia a fost una cît se poate de simplă: a pus la dispoziţia unor ziarişti informaţii defăimătoare despre Mihai Betelie. Şi a fost avansat de la Sector la Capitală „cine trebuia“.

Şi cum obrazul subţire cu cheltuială se ţine, o treaptă mai sus, un buzunar în plus, că Hojda plăteşte! Ştia, şi el, că nu este un „erou“ singular – ,,self-made man“ – şi n-ar avea cum să reziste în caruselul fărădelegilor. Banii şi relaţiile nu-l ajută, însă, întotdeauna. Una dintre fetele lui, de altfel frumoasă şi inteligentă, cu o carte de poezii publicată prin clasa a VI-a, s-a cuplat, împotriva voinţei tatălui său, cu un tip căruia Hojda îi spune, în spate, ,,Interlopul“. Ca o fiinţă de toată isprava, locuieşte într-o garsonieră, refuzînd palatele tatălui. Aceasta, cînd avea numai 14-15 ani, le dădea mari bătăi de cap părinţilor, acuzîndu-i de faptul că „educaţia nu se face închisă într-o colivie de aur!“. Şi, pentru a le demonstra cît de rebelă este (o şti ea de ce!), şi-a luat concubinul, rudele mai mari, sau mai mici, ale acestuia, şi s-a instalat, pentru o minivacanţă, în vila de la Costineşti a borfaşului Hojda.

Gest superb, numai că, nefiind în cunoştinţă de cauză, a doua zi a picat, la mare, şi supermiliardarul. Martorii afirmă că isteria ce-l cuprinsese nu poate fi întîlnită decît într-o fastuoasă creaţie cinematografică, filmată între „draperiile“ de… fier ale unui ospiciu. Şi iată cum coloratura de puradei s-a răsfăţat în vilă, iar boss-ul s-a cazat la hotel. Să te umfle rîsul, nu alta, cică nu suporta mirosul. Haoleo, Traiane, mînca-te-aş, da’ la puşcărie ce-ai să faci?

„Soarele va apune în miezul zilei!“

Eroii acestui serial, cu unii întîlnindu-mă, întîmplător, în ultima vreme, ar vrea să facă, din mine, un călugăr budist, care să-şi trateze boala de oase în epava unei gondole îngropate sub gheţurile Nordului. Însă, au ghinion! Dacă trebuie, le voi dovedi că sînt mai parşiv decît ei! Nu mă pot prinde la cotitură, chiar dacă am fost anunţat că mi se „coace“ ceva. Înţelepciunea mea, de valah vechi, mă ajută, întotdeauna, să ies dintr-un oraş asediat, pentru a mă întoarce, furios, să-l purific. Deşi, recunosc, atunci cînd te scalzi în maldăre de bani, cînd demarezi în trombă în maşini ultimul răcnet, îmbrăcat în ţoale de mătase, cînd la o consumaţie de 80 de milioane de lei plusezi cu 70 de milioane de lei ciubuc, să zăpăceşti ospătăriţele, gata să stea în genunchi sub masă, ar trebui să înţelegi că mirosul de opiu al desfrîului te face invulnerabil. Nu-i aşa, Traian Hojda?

La urma urmei, cine dracului este prăpăditul ăsta de ziarist Ilie Costache? Îţi spun eu: unul care-şi duce Crucea. Dar viaţa voastră, a ta şi a liotei tale din Poliţie, Parchet, Garda Financiară, DNA şi Mafia traficanţilor de droguri, sub ce zodie stă nedescîntată? Fiindcă, în afară de corupţie, nu ştiţi nimic! Vă veţi întreba, stimaţi cititori, de ce n-am inclus în „pomelnic“ şi SRI-ul? Simplu. Este instituţia care, monitorizînd, cu seriozitate, Casa de corecţie, prin al cărei catalog defilează puşlamalele noastre, a emis semnalul: în curînd, Soarele va apune în miezul zilei! Habar n-au ce vremuri amare vor veni pentru ei şi că, în stadiul în care se află dosarele, toţi, dar absolut toţi, deja umblă pe-un fir al destinului, subţire cît dîra de fum a disperării. Fii sigur, domnule Hojda, că cearceaful unei celule n-are dantela chiloţilor ucrainiencelor de la Hotel Viilor.

Ai Dorotheei, sau ai Aliciei. Nu fii obraznic, le ştii foarte bine. Cine le ridica, în picioare, pe noptieră, le turna şampanie franţuzească pe sfîrcuri şi între ţîţe, culcîndu-se, cu faţa în sus, între picioarele lor, aşteptînd să-i ţîşnească, în gură, „lava“ din iezerul fierbinte al pierzaniei? Borfaş pervers, de atunci îl trădai pe…

(va urma)

Ilie Costache

COMENTARII DE LA CITITORI