Putin, proştii şi ardelenii

in Editorial

Motto: „Acele citite sau auzite sîntem datori să le şi judecăm noi înşine” (George Bariţiu)

O veste zguduie Europa şi mai ales România. Putin a cîştigat detaşat alegerile. Extraordinar! De parcă nu se ştia de mult – de peste 4 ani. Sigur, unii ar fi vrut să se ştie altfel – că există nu ştiu ce opozant, de care Putin şi ai săi se apără arestîndu-l, ostracizîndu-l; că există opoziţie de massă, pe care regimul o supune unor presiuni teribile… în fine, ideea pe care doreau să o impună era că Putin avea şanse mari să piardă dacă nu şi-ar fi învins rivalii prin mijloace dictatoriale. Mai mult, cu cîteva săptămîni înaintea alegerilor, ruşii, adică regimul, au comis-o asasinînd un fost agent secret rus refugiat în Marea Britanie. Ah, Putin ăsta!

Nu-i acuz de cretinism pe cei care scriu aberaţiile astea, ei sînt plătiţi pentru a face acest grotesc spectacol pseudo-ziaristic. Îmi pare rău cînd văd că prostia prinde, chiar şi la unii români. Sincer, nu mă doare că ei au o părere aiurea despre Putin, ci pentru că pică în mrejele celor care îi iau de proşti… şi dovedesc că au dreptate. Pe de altă parte, asta prinde în general la românii de tip capră rîioasă cu coada băţ, fuduli de marea lor înţelegere „occidentală” – de fapt nişte bieţi alienaţi, după minte, după vorbă, după port.

Chestiunea susţinerii uriaşe pe care a obţinut-o Putin şi la aceste alegeri e simplă şi uşor de verificat. Pe plan naţional, Putin a redat ruşilor şi celorlalte popoare ale Federaţiei un bun care pentru ei înseamnă enorm – mîndria naţională. A făcut-o prin prezenţa sa cu totul specială la toate întîlnirile internaţionale, acolo unde conducătorul de la Kremlin străluceşte pe lîngă nevolnicii „aleşi” ai Occidentului, nişte fiinţe destul de diforme moral şi fizic. Putin este Conducător prin fiecare gest al său – nu ştiu dacă asta se datorează unei regii, a unei echipe uriaşe, ori poate numai talentului şi pregătirii sale, dar rezultatul contează; dar, el calcă pe covorul roşu, el vorbeşte, el zîmbeşte sau se încruntă, întotdeauna mimica sa relativ restrînsă fiind extrem de semnificativă şi importantă pentru naţiunea sa.

Tot pe plan naţional, Putin a făcut ordine în ţară, după o perioadă de haos; Putin conduce după un plan care asigură ruşilor cele trebuincioase, material şi spiritual, în ciuda unor sancţiuni grele, dar care, iată, se îneacă în propria nimicnicie.

Putin le-a redat ruşilor o parte a ţării care era de drept a lor – Crimeea – iar rezultatul nu a fost doar un act de reparaţie istorică, dar şi un gest care a unit poporul în jurul conducătorului – mai ales cînd perfida Americă, de unde a pornit lovitura de stat de la Kiev, a trecut la nedreptele sancţiuni.

De aceea nu am uitat de „planul individual” al ruşilor, pentru că, în mare măsură, se confundă cu cel naţional. Să explic puţin: ruşii sînt un popor mult mai liber pe planul gîndirii decît multe popoare – o dovedeşte întreaga lor creaţie spirituală, inclusiv cea din timpul URSS, dar şi numeroasele lor revolte, de la cele din vremurile ţarilor, pînă la nesupunerea în faţa regimurilor occidentale atunci cînd emigrează. Dar, atunci cînd e vorba de Rusia – este singura patrie, singura mamă, singura credinţă între pămînt şi Dumnezeu. Mai sus decît Rusia nu este decît Dumnezeu, iar conducătorul adevărat trebuie să ştie şi să se închine acestui altar al Maicii Rusia. Asta a făcut Putin pentru fiecare rus – i-a demonstrat acea calitate prioritară şi inegalabilă – de cel mai bun fiu al Maicii Rusia dintre toţi conducătorii ruşilor.

Rusia metropolitană are o societate ultramodernă, cercetarea, educaţia sau domeniul militar sînt de prim rang mondial sau în extremul orient în nordul arctic se trăieşte ca acum un mileniu – dar peste tot există acelaşi fior unic – Rusia demnă, mîndră şi iubită, al cărei apărător şi garant este Putin. De aceea Rusia este cea care l-a votat pe Putin, nu numai ruşii. Ceea ce unii dintre noi nu înţeleg.

Am avut bucuria de a fi invitat să expun cîteva idei pe teme de spiritualitate la o masă rotundă – undeva, în Munţii Apuseni, adică în locurile acelea speciale unde bîntuie şi azi duhul lui Iancu sau cugetul regelui Horea. Şi nu sînt doar forme de stil.

Organizatori şi participanţi au fost mai mulţi oameni de afaceri, o distinsă faţă bisericească, funcţionari din administraţia locală, un cunoscut ofiţer în retragere – toţi fiind personalităţi pe plan local sau regional. Familişti, majoritatea fiind tineri, dar maturi în gîndire, animaţi de un real patriotism şi de dragostea pentru istoria şi eroii Apusenilor. Într-un moment din afara dezbaterii, a venit vorba de alegerile din Rusia şi de Putin, de campania anti-Putin de la noi. Surpriza mea a fost să constat că toţi erau de acord nu doar că nu există nici un motiv ca să nu fie ales Putin şi că îl respectă ca pe un merituos conducător – dar şi că nu are de ce să fie considerat un pericol pentru România. Aşa cum spuneam, este judecata unor oameni cu familie, cu grijă pentru propria afacere – şi mai ales nişte moţi care judecă bine înainte să se pronunţe, dar mai ales înainte de a se lua după vorbele altora. Măsurat, cîntărit, apoi împărţit, ca în Biblie, nu ca în filmele proaste cu scandal şi bătaie. Fiecare cu familia, casa şi cu obiceiurile sale, spun moţii – şi este de respectat cel care are grijă de ale sale.

Ca un final, luni la prînz, ajungînd în gara Teiuş şi stînd la o cafea pînă să vină trenul, întreb în glumă barmaniţa – ştiţi ceva, ce s-o fi întîmplat în Rusia? Femeia, aşa la vreo 50 de ani, se uită cu un soi de uimire la mine – „Dapăi cum, Putin!”. Adică nu „a cîştigat”, nu „am auzit”, pur şi simplu, ca o normalitate. De fapt, asta e Putin – o normalitate. Anormalul rămîne de partea cealaltă, nu pe cea a lui Putin, nu pe cea a ardelenilor, pe cea a celor care doresc să se lase prostiţi.

DRAGOŞ DUMITRIU

 

Cel mai important eveniment politic al ultimilor 15 ani – şansă pentru PRM

COMENTARII DE LA CITITORI