Raport la Congresul VI-lea al Partidului România Mare

in Alte știri

 

 

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi participanţi şi onoraţi invitaţi,

 

Permiteţi-mi să vă urez „Bine aţi venit!“ la cel de-al VI-lea Congres al Partidului România Mare. Ne aflăm încă sub unda de şoc provocată de dispariţia neaşteptată a preşedintelui nostru fondator, Corneliu Vadim Tudor. De aceea, propun să păstrăm un moment de reculegere în memoria sa.

Corneliu Vadim Tudor a fost un om de o vastă cultură, poet, ziarist, pamfletar, politician-patriot, filantrop dăruit. Corneliu Vadim Tudor a fost aspru cu hoţii, delatorii, mincinoşii şi trădătorii de Neam. El a fost bun şi blînd cu cei pentru care era filantropul desăvîrşit, care, fără a se lăuda şi a cere recompense, patrona organizarea acţiunii umanitare „Cina creştină“, pentru mai mult de 100 de familii nevoiaşe. El era cel care a oferit daruri, timp de 18 ani, copiilor urmaşi ai victimelor Revoluţiei din 1989. Corneliu Vadim Tudor a ajutat oamenii de cultură prin decernarea Premiilor „Fundaţiei România Mare“, care constau din diplome şi bani, a ajutat familiile nevoiaşe ale minerilor din Valea Jiului, mergînd în mijlocul lor cu alimente, îmbrăcăminte şi cărţi pentru biblioteca unei şcoli locale. Nu am mai face astăzi Raportul de activitate al Partidului România Mare, dacă am uita să enumerăm toate daniile şi situaţiile rezolvate de Corneliu Vadim Tudor, la uşa căruia stăteau, aproape în permanenţă, ca la nici o altă uşă a unei personalităţi politice, oameni necăjiţi, atîtea suflete chinuite de „purgatoriul“ de peste două decenii al tranziţiei neterminate spre o lume mai bună, a democraţiei, a dreptăţii, a bunăstării, a progresului, pe care încă o mai aşteaptă bietul Popor Român.

Valoarea omului de stat, de cultură, amploarea lui de om politic, pentru majoritatea populaţiei s-a dovedit şi a fost recunoscută pe timpul vieţii. Dar ca la mari oameni, ea a dăinuit şi după moarte – dovada făcînd-o preyenţa în n umăr atît de mare a tuturor celor care au vrut să-i aducă un ultim omagiu. A fost cel mai elocvent „sondaj“ posibil, în care s-a văzut cît de mult a fost iubit şi apreciat Corneliu Vadim Tudor.

Cu aceste sentimente, începem Raportul de Activitate, pentru că preşedintele nostru a hotărît, cu puţin timp înainte de a pleca spre lumea celor drepţi, ca astăzi, 31 octombrie, să aibă loc acest Congres, care se desfăşoară conform Agendei propuse de el, aşa cum arată semnătura sa de pe documente. El ne-a vrut uniţi, drepţi, responsabili, cinstiţi, buni profesionişti şi patrioţi. Acesta este contextul în care vom prezenta Raportul de Activitate a Partidului România Mare.

La precedentul Congres, din anul 2010, se spunea că trăim un moment deosebit de greu pentru ţară, pe care nici cel mai strălucit expert în viitorologie nu l-ar fi putut anticipa. Astăzi, în 2015, încă ne mai luptăm pentru supravieţuire, ceea ce ne poate aminti de perioadele grele interbelice, dar nici cu acestea nu ne putem compara, pentru că acum situaţia este şi mai grea decît atunci. Ne este limpede cum va arăta ţara noastră după alţi 20 de ani – dacă lucrurile vor fi lăsate la voia întîmplării şi nu se va petrece ceea ce trebuie să se petreacă într-o societate care îşi vede primejduit însuşi dreptul la existenţă. Dar ce trebuie, în mod concret, să se schimbe? Şi ce anume putem face noi, această familie de oameni raţionali şi cu frica lui Dumnezeu, strînsă în jurul Idealului României Mari, pentru a împiedica lichidarea, totală, a ţării noastre şi pentru revenirea la o stare de normalitate? Să ne aducem aminte de vorba de spirit care spunea că omul politic se gîndeşte la viitoarele alegeri, dar omul de stat se gîndeşte la viitoarele generaţii. Asta trebuie să facem şi noi. Trebuie să gîndim la copiii noştri. Ce facem cu viitorul copiilor noştri? Ce ţară le lăsăm? O ţară împovărată de datorii, care nu au cum să fie plătite nici în două – trei generaţii? Iată o problemă la care avem obligaţia morală să ne gîndim cum răspundem, dacă ne pasă de ţară! Dar noi, cei de la PRM, nu facem parte din categoria oamenilor egoişti. Noi sîntem nişte vizionari.

Preşedintele Corneliu Vadim Tudor probabil că ar fi spus: „Eu cred că dacă Isus ar mai trăi pe Pămînt, n-ar mai lăsa biciul din mînă“. Atît de mult s-a înrăit lumea, încît se merge din rău în mai rău. Şi de ce, oare, nimeni nu plăteşte pentru răul pe care îl face acestei ţări? Dimpotrivă chiar, plătesc cei care i-au făcut bine ţării!

Dar românii vor numai normalitate. Pîine, o viaţă mai bună, locuri de muncă, şcoli, spitale la îndemîna tuturor. Ceea ce a început să le fie permis bulgarilor, polonezilor, sau cehilor, nouă ne este interzis, ne este furat. La noi, anormalitatea devine normalitate şi oamenii devin tot mai disperaţi, mai apatici. Dar cu astfel de atitudini trebuie să luptăm, noi, naţionaliştii luminaţi din România. Sîntem milioane şi milioane de iubitori de ţară, iar noi, cei din Partidul România Mare sîntem expresia acestor oameni, care îşi pun speranţele în noi.

La precedentul Congres, mîhnit de nedreptatea care se făcuse partidului nostru prin diversele fraude electorale care au dus la scoaterea sa temporară din Parlament, preşedintele Corneliu Vadim Tudor a spus: „Am să vorbesc şi de dincolo de mormînt pentru drepturile poporului meu!“. Ne-a rămas nouă, celor din Partidul România Mare, sarcina să continuăm lupta, căci alături de noi se poate afla un întreg popor, care ne-a mai acordat încrederea şi în anul 2000, cînd am fost pe locul al II-lea în preferinţa alegătorilor. Pentru aceasta, trebuie să fim uniţi, să ne organizăm bine, să fim soldaţi, înainte de a fi generali, să fim membri loiali şi activi, înainte de a pretinde că numai unii pot şi trebuie să conducă partidul, iar cei care ne stau alături nu ar avea aceleaşi drepturi.

Starea de spirit care există în România anului 2015, în care atît partidele de la Putere, cît şi cele din Opoziţie sînt sfîşîiate de acuzaţiile de corupţie aduse membrilor lor, de proasta gestionare a ţării, de griparea activităţilor a aproape tuturor sectoarelor economiei, de calitatea proastă a oamenilor politici, care mai degrabă fac parte din categoria puşcăriabililor, decît din cea a împărţitorilor de dreptate, care nu sînt constituiţi în echipe de lucru, ci în haite, care se apără de popor prin coloane ale Poliţiei, poate face ca electoratul să refuze să le mai acorde încrederea şi să se îndrepte spre partidele care sînt formate din patrioţi, spre partidele care doresc să-i aducă pe români înapoi din pribegie, şi să înceapă să oprească declinul ţării.

S-au săturat românii şi nu mai tolerează climatul general de atrofiere a spiritului public şi de capitulare. Românii s-au săturat de toţi cei care, dacă nu fură ei, în mod direct, îi trimit pe alţii la furat, după care îşi primesc răsplata. Acesta e sistemul clientelar, despre care vorbeşte atîta şi presa străină.

Pînă nu demult, nimeni, în afară de noi, cei de la PRM şi de alţi cîţiva temerari, care plătesc curajul de a considera că au răspundere civică, nu a îndrăznit să se ia de piept cu Mafia. Faptul că nu am îngenuncheat, faptul că am rămas insule izolate în această maree neagră a corupţiei ne oferă o şansă importantă în lupta noastră pentru recîştigarea locului pe eşichierul politic.

Dacă Legea Junglei este la mare cinste, atunci putem să ne mîndrim cu tipul nostru de anti-sistem. Fireşte că este extrem de greu să rezişti, ca partid cinstit, într-o ţară în care nici o putere a statului nu mai funcţionează şi nici o instituţie nu mai stă în picioare. Noi, însă, am rezistat, în ciuda tuturor greutăţilor care ne-au fost potrivnice.

Mai sînt două luni pînă la sfîrşitul anului 2015, cînd se va trage linie şi se vor număra rezultatele, aşa că vom auzi cît de bine duduie industria, cît de sigure sînt drumurile şi cît de bine o ducem. Atunci de ce sînt românii atît de deznădăjduiţi, de lipsiţi de orizont şi cuprinşi de o perpetuă criza morală. Românilor li s-a tăiat pofta de viaţă. Ei nu mai cred în nimeni şi în nimic. A dispărut solidaritatea socială. Guvernanţii ne cer să fim solidari, dar cu cine? Cu cei care jefuiesc ţara şi lichidează şcoli, spitale, fabrici, firme? „Aiasta nu se poate“, vorba lui Lascăr Catargiu, către Regele Carol I. Noi, cei de la PRM, am împiedicat jefuirea zăcămintelor de aur, argint şi uraniu de la Roşia Montană; noi, cei de la PRM, ne-am opus privatizării, frauduloase, a CEC-ului, a Spitalului Fundeni, a Fabricii de Antibiotice Iaşi ş.a.m.d. Lumea vede şi judecă, ştiind bine că toţi, cu excepţia PRM, sînt vinovaţi pentru dezastrul ţării. Sfîrşitul acestui an reprezintă, totodată, şi un sfîrşit de epocă. E vorba de ciclul celor 25 de ani. O vorbă veche spune: „Să nu dea Dumnezeu românului cît poate să ducă“. Uite că i-a dat. Şi a dus, bietul român. Dar cu ce preţ? Cu preţul depopulării ţării. Cu preţul distrugerii economiei. Cu preţul înstrăinării Avuţiei Naţionale şi a bogăţiilor solului şi subsolului. Cu preţul transformării României într-o colonie. Cu preţul distrugerii spiritului public şi a ideii de Justiţie.

 

Stimaţi colegi,

Nu sîntem nişte oameni care să trăiască din amintiri, dar asta e realitatea. Noi am avut, şi avem în continuare, un alt mod de a face politică. Este acea „Politică a Instinctului Naţional“, de care vorbea Take Ionescu, în Parlament, în anul de neutralitate 1915. În noiembrie 2008, s-a aprins lumina verde pentru jaful total, generalizat. Şi pentru împrumuturile înrobitoare, care îi vor strivi, literalmente, pe copiii noştri, şi pe copiii copiilor noştri. Pînă şi aici, România face o notă discordantă faţă de toate celelalte ţări din Estul Europei. Pentru că nicăieri nu mai e posibil un asemenea jaf dublu: Mafia autohtonă fură cu ajutorul Mafiei transnaţionale, iar Mafia transnaţională fură cu ajutorul Mafiei autohtone; cu alte cuvinte, o mînă spală pe alta, ambele fiind foarte mulţumite, menajîndu-se reciproc. Practic, România a intrat într-o fundătură istorică. Partea activă a poporului este preocupată de greutăţile zilei de mîine sau e împiedicată să se exprime, să aibă unde să activeze civic şi politic, aşa cum ni se întîmplă nouă celor de la România Mare.

De la precedentul Congres, majoritatea sediilor din Capitală şi numeroase sedii din ţară au fost pierdute, totul culminînd cu evacuarea din Sediul Central din Str. Emile Zola, în urma unui proces lung cu RA-APPS-ul, care s-a asociat cu Mafia Imobiliară, şi astfel s-a reuşit să fim evacuaţi, pe baza unor falsuri grosolane. Aşa cum s-a văzut, după ce am fost scoşi din Parlament, Mafia Portocalie ne-a scos şi din Sediul Central – tot prin minciună şi fals. Cu cîteva excepţii, nu ne-a ajutat nimeni. Vorbeam de repercusiuni. Ele au sosit ca o implozie în iunie 2013, cînd răul nu ne-a venit direct de la Putere, ci din mijlocul nostru, de la cei care, fără să se uite în oglindă, au vrut să fie ei Dumnezeu, să aibă ei gloria, călcînd peste cadavre şi asta o spunem în sensul adevărat al cuvintelor, căci ce putem spune despre un fost secretar de partid şi de cei din jurul lui, care au venit la căpătîiul celui care îi scosese din anonimat. S-au convins, dar eu cred că s-au înşelat că acesta nu mai era printre noi şi că, prin urmare, partidul nostru nu mai poate exista dacă preşedintele lui adevărat a fost răpus de o boală provocată şi de ingratitudinea fără măsură a unora. Aceste specimene s-au îndreptat, pe loc, spre Tribunal, în speranţa că pe acolo este calea de a-i lua locul. Îi aştepta o hotărîre binemeritată de respingere, căci şi acoliţii lor îi părăsiseră, retrăgîndu-şi acţiunile şi neplătind timbrele fiscale. Halal bonitate!

 

Doamnelor şi domnilor,

Aşa cum spuneam în primele rînduri ale acestui Raport, vom repeta că Congresul nostru e o demonstraţie, vie, a unui adevăr incontestabil: Partidul România Mare nu numai că n-a dispărut, dar, aidoma unui fluviu subteran, apare la suprafaţă cu un debit şi mai mare, cu o forţă şi mai impetuoasă. Noi simţim ce simt toţi românii şi anume cine e vinovat de dezastrul ţării şi de halul de degradare în care au fost aduşi românii. Şi mai ştiu, la fel de bine, cine a fost, tot timpul, lîngă ei, cine i-a apărat, cine a pătimit alături de ei, cine s-a sacrificat pentru ei, cine s-a jertfit pentru ei! Timpul lucrează în favoarea noastră. A început numărătoarea inversă atît în ţară, cît şi în Diaspora! Noi sîntem hotărîţi şi uniţi !

 

Vă prezentăm spre discuţie şi aprobare

Liniile directoare ale Strategiei PRM:

Am să expun propunerea noastră

pentru strategia PRM, în 10 puncte.

1) Ei au închis fabricile, PRM le redeschide: * funcţionarea economiei reale, cu tot ceea ce înseamnă acest proces de revitalizare, cu consecinţe benefice şi imediate asupra societăţii româneşti; * reînfiinţarea întreprinderilor de stat în domenii strategice: construcţii, infrastructură (şosele, autostrăzi, căi ferate, irigaţii, spitale, şcoli), cercetare, energetic, minier, medicamente, salubritate, comerţ exterior; * crearea a cel puţin 1 milion de locuri de muncă; * construirea unui număr de 150 de mii de locuinţe sociale, în primii 3 ani; * consolidarea blocurilor de locuinţe şi reabilitarea termică a acestora cu fonduri integral de stat şi de la autorităţile locale; * finalizarea lucrărilor la Canalul Dunăre-Marea Neagră (realizat în proporţie de 90%), pentru irigaţii în agricultură, piscicultură, căi de transport strategice, turism.

2) Pîine pentru fiecare: * garantarea unui nivel de trai civilizat pentru fiecare român; * asigurarea salariului minim, a pensiei minime şi a ajutorului social la un nivel de 350 euro lunar (valoarea coşului minim de subzistenţă); * asigurarea sumei de 100 de euro pentru alocaţia lunară a fiecărui copil.

3) Asigurarea asistenţei medicale gratuite pentru pensionari şi categoriile sociale defavorizate: * asigurarea medicamentelor gratuite pentru aceste categorii; *asigurarea protezelor gratuite pentru persoanele cu handicap fizic; * asigurarea fondurilor necesare intervenţiilor chirurgicale care nu se pot efectua în România şi crearea condiţiilor ca şi în ţara noastră să fie posibile astfel de operaţii sau tratamente.

4) Eradicarea corupţiei la nivel central şi la nivel local: * stoparea numirilor politice în funcţii publice în Administraţia Centrală şi Locală;

* modificarea de urgenţă a Legii 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, şi aplicarea amendamentului privind interzicerea afacerilor între statul român, pe de o parte, şi demnitari şi rudele acestora de pînă la gradul 4, pe de altă parte, precum şi a numirii lor în Consilii de Administraţie şi Comisii de Privatizare; * transparenţă atît în luarea deciziilor, cît şi în cheltuirea fondurilor publice – afişarea obligatorie a tuturor contractelor de achiziţii publice pe site-urile instituţiilor de stat; * afişarea obligatorie a componenţei Consiliilor de Administraţie pe site-urile instituţiilor de stat; * controlul obligatoriu exercitat de Curtea de Conturi în predarea-primirea gestiunii de către demnitari.

5) Asigurarea de noi surse de finanţare a bugetului de stat: * introducerea impozitului gradual progresiv; * naţionalizarea, prin anularea contractelor de concesiune, a resurselor naturale ale României (se asigură, astfel, scăderea preţului la utilităţi – energie, gaze, încălzire, apă caldă, cu cel puţin 50%, pentru consumatorul casnic) – măsură necesară, care va aduce la bugetul de stat peste 3 miliarde de euro anual; * programe pentru eliminarea marii evaziuni fiscale – ele vor aduce la bugetul de stat peste 10 miliarde de euro anual; * creşterea gradului de absorbţie a fondurilor comunitare, în proporţie de minimum 90%, ca o condiţie obligatorie a politicii de management a celor responsabili; * reducerea numărului de ministere la maximum 12, prin comasarea celor existente, în vederea funcţionării lor optime.

6) Garantarea siguranţei cetăţenilor: * promovarea unui pachet legislativ privind combaterea infracţionalităţii şi a eliminării clanurilor interlope; * funcţionarea reală a instituţiilor „de forţă“ (Poliţie, Jandarmerie etc.), dar numai respectînd Constituţia şi drepturile omului.

7) Păstrarea şi promovarea identităţii, tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti.

8) Fermitatea în negocierile cu Uniunea Europeană pentru acordarea tratamentului egal de şanse României, în raport cu celelalte state membre: * accesarea, în mod real şi urgent, a fondurilor comunitare, astfel încît banii care vor intra, anual, în România, să fie de cel puţin 3 ori mai mulţi decît banii contribuţiei noastre la fondurile comunitare; * subvenţii pentru agricultură la nivel european; * ridicarea tuturor interdicţiilor privind forţa de muncă românească pe teritoriul Uniunii Europene şi apărarea intereselor cetăţenilor români oriunde s-ar afla ei.

9) Promovarea produselor româneşti pe plan intern şi extern: * încurajarea, pe plan intern, a consumului produselor româneşti, cu obligaţia respectării raportului calitate-preţ; * acordarea unor facilităţi fiscale pentru producţia românească în domeniul agriculturii şi în cel al alimentaţiei publice; * instituţiile bugetare sînt obligate să achiziţioneze produse româneşti, acolo unde este cazul; * promovarea brand-urilor româneşti în Uniunea Europeană.

10) Reconfigurarea politicii de preţuri prin activitatea de control direct exercitat de stat: * extinderea competenţelor Consiliului concurenţei, printr-un act normativ care să-i dea acestuia posibilitatea să controleze şi să coreleze preţurile cu puterea de cumpărare; * preţurile practicate în România să nu depăşească media preţurilor pentru aceleaşi produse şi servicii din ţările Uniunii Europene.

Scenele de groază din cărţile lui George Orwell, „Ferma animalelor“ şi „1984“, par nişte filme de mici copii, pe lîngă atrocităţile care se petrec, în anul de graţie 2015, în România. Aceia care încă mai persistă în greşeala de a da, mereu, vina pe regimul socialist care, fireşte are păcatele sale ar trebui să reflecteze la un aspect: dacă în anii ’80 se înregistrau cam 1.000 de sinucideri, acum avem de-a face cu aproape 4.000. E terifiant! Acesta este indicatorul statistic cel mai grăitor cu privire nu numai la dezastrul economic, ci şi la psihoza socială, care generează depresii grave. Noi, cei de la Partidul România Mare avem şi soluţii, şi oameni care să le aplice şi să le îmbunătăţească, de la caz la caz. Am spus-o şi o vom repeta la nesfîrşit: o ţară ca România nu e greu de condus! Era un scriitor evreu de mare valoare, Isac Peltz, care a scris un roman. Ştiţi cum se numea acea carte? „Ţară bună”. Da, România este o Ţară bună. Pentru noi, patrioţii românii, ea e cea mai bună Ţară din lume. Şi nu vom pleca, noi, din ea, aşa cum ne cer nemernicii ăştia, cărora parcă le-a luat Dumnezeu minţile. Nu, vor pleca ei. Asta, în cel mai bun caz, fiindcă cei mai mulţi vor înfunda Puşcăria Mafioţilor,

pe care am vrut s-o ridicăm. Piatra de temelie e pusă.

În ceea ce priveşte celelalte probleme şi documente ale Congresului nostru, ele vor fi dezbătute pe îndelete, cinstit, gospodăreşte. Nu e nici o grabă. Şi chestiunile economice, şi cele referitoare la politica de cadre şi la organizarea în teritoriu.

Tot ceea ce vă cerem este să fim uniţi, fiindcă o ţară întreagă se uită la noi şi sîntem ultima ei speranţă. Niciodată n-am asistat la un spectacol de delirium-tremens colectiv, aşa cum se întîmplă acum. „Corabia Nebunilor“ a naufragiat. Mult a fost, puţin a rămas. Trebuie s-o luăm de la capăt, fiindcă totul s-a înşurubat greşit, de la început, şi au fost promovate non-valorile. Atît de greu am intrat în Uniunea Europeană, dar s-ar putea să ieşim foarte uşor, dacă devenim o piatră de moară de gîtul acestei construcţii care, în bezna viitorului, nouă ni s-a părut, şi este, cel mai luminos proiect.

Acestea fiind spuse, daţi-mi voie să urez succes deplin lucrărilor Congresului nostru. La urma urmei, un partid care a ajuns la al VI-lea Congres, pe vreme de furtună, nu mai face Politică, ci Istorie. Vă mulţumim. Trăiască România Mare!

MARCU TUDOR

31 octombrie 2015

COMENTARII DE LA CITITORI