Ratio Sophia

in Editorial

Autoarea acestei cărţi, „Ratio Sophia“, pe numele ei Elena Petreşteanu, mi-a ieşit în cale cu ceva timp în urmă la o întîlnire cu foştii colegi de liceu, nu întîmplător – pentru că nimic nu este întîmplător pe lumea asta. Ceva mă trăgea ca un magnet spre acest eveniment, deşi nu participasem la celelalte întîlniri. Am fost fericită acolo, retrăiam anii de liceu, cu toată nebunia lor. La un moment dat, în faţa unui coleg am văzut o carte. Bineînţeles că nu m-am putut stăpîni şi am început să o frunzăresc. Lectura este o pasiune a mea, de cînd eram copilă, deşi, la dorinţa tatei, am urmat un liceu de ştiinţe reale, unde am şi cunoscut-o pe Elena. Elena părea a fi dintre cei „tocilari“, cum le ziceam noi celor care învăţau foarte bine. Spre deosebire de mine, care eram pusă pe şotii tot timpul şi mă bucuram de simpatia colegilor, Elena era contemplativă, studioasă şi serioasă. Puţine erau momentele cînd o puteam prinde în „jocurile“ noastre.
După doi ani de liceu, drumurile noastre s-au despărţit, şi iată-ne acum, după aproape 35 de ani, din nou împreună, dar în alt context. Elena a terminat cibernetica, o facultate foarte grea, la care se intra cu medii foarte mari şi în care cu greu te puteai menţine. Mulţi chemaţi, puţini aleşi. Ea a fost printre cei merituoşi. Dar mai avea o pasiune ascunsă: cititul. Savura tot ce întîlnea, absorbind ca un burete tot ce o interesa.
Şi a fost să fie Studiul Matematicii Antice, din care s-a născut ceva mult mai mare, o viziune completă asupra lumii şi dorinţa de a împărtăşi şi altora ceea ce ea a descoperit. În anul 2012, s-a pus serios pe treabă, culegînd informaţii, date, lăsîndu-şi familia de multe ori pe plan secund. Ştia că ceea ce „descoperise“ avea să-i schimbe viaţa. Şi i-a schimbat-o.
În 2014, vede lumina tiparului volumul „Cosmoza“, în care autoarea ne propune Iubirea Cosmică, o teorie a compatibilităţii dintre Dumnezeu şi lume. Al doilea volum, „Ratio Sophia“, apărut în 2016, pune în prim-plan teoria complementarităţii. În această a doua carte, Elena Petreşteanu caută să afle caracterul destinal al fiinţei umane, al individului.
Privită prin ochii autoarei, matematica învăţată de noi toţi în şcoală capătă valenţe cosmice, dar este transpusă în metafore, în îmbinări calde, care o scot din spectrul rece cu care sîntem obişnuiţi. Spunem despre matematici că sînt ştiinţe exacte, ancorate în abstract, dar în viziunea Elenei Petreşteanu ele capătă o altă lumină, fiind transpuse în imagini poetice clare, definite, care se întrepătrund pentru a ne face să reflectăm la ceea ce sîntem, de unde venim, cine ne sînt străbunii şi cum sîntem legaţi de ei.
Raportîndu-se la filosofi de renume, autoarea preia din măiestria lor şi se foloseşte de axiomele descoperite de ei pentru a-şi prefigura şi argumenta propriile axiome: despre viaţă, despre crearea şi devenirea Universului, despre cum sînt toate împerecheate, începînd cu perechea Dumnezeu – lume.
Cu sinceritate spun că n-am putut parcurge toată cartea, mi-am ales 33 de capitole, care au fost pe înţelesul meu.
Trebuie să ştiţi că nu este uşor să compui o asemenea carte, cum nu este uşor nici s-o citeşti, dar îţi pune mintea la contribuţie şi te obligă să-ţi foloseşti imaginaţia, ca pe un ochi al minţii, astfel făcîndu-l să se deschidă din ce în ce mai larg. Ca şi alţi critici, sînt de părere că trebuie citită cu creionul în mînă, subliniind aspecte importante, pentru ca apoi să le pui cap la cap şi să poţi înţelege. Aş puncta doar cîteva din capitolele care mi-au reţinut atenţia, pentru a vă antrena să o citiţi:
* Sîntem gînduri duse pînă la capăt;
* El şi Ea, împletiţi într-o coloană vertebrală ce uneşte Cuibul cu Raiul;
* Unu nedisociat şi supremaţia imuabilităţii şi purităţii;
* Raportul cu sine, ca depărtare de sine, pentru cunoaştere de sine, prin relaţii;
* Proporţia de Aur, o proporţie vie;
* Întîietate, recunoştinţă şi nădejde;
* Liberul arbitru, putere a discernerii celor cernute;
* Simţul inimii şi spiritualizarea minţii mijlocitoare;
* Raportul intuiţie/ imaginaţie;
* Raportul inteligenţă/ înţelepciune;
* Dobîndirea stăpînirii de sine;
* Trinitatea fiinţei: un punct de siguranţă şi două grade de libertate;
* Omul: mediator între divin şi lume;
* Calea strălucirii Luminii interioare a omului.
Aşadar, acestea sînt cîteva din capitolele acestei cărţi care poate captiva şi hrăni orice minte dornică de cunoaşterea de sine, făcînd-o să înţeleagă felul cum dorul mişcă lumea şi sufletele, prin prisma logicii matematice, a fizicii, chiar şi a teologiei, antropologiei, psihanalizei.
Cartea pe care v-o propun este o exprimare a faptului că putem cu toţii să atingem perfecţiunea, acel „infinitum“ care se ascunde în noi, trece prin noi, rămîne pînă la capăt cu noi. Sîntem fiinţe ale lui Dumnezeu într-o lume plină de semnificaţii, care încă ne ascunde atîtea taine. Putem să le descifrăm şi cu ajutorul acestei cărţi, care ne face să ne minunăm cum funcţionează lumea după acelaşi mecanisme pe toate planurile ei: fizic, sufletesc, psihic, mental… trebuie doar să o înţelegem, în toată profunzimea ei, folosindu-ne de cheia pe care ne-o oferă, o adevărată cheie iniţiatică a cunoaşterii: înţelepciunea Raportului – Ratio Sophia.
Vă invit la lectură, căutaţi-o în librării, şi, în mod sigur, veţi cîştiga mult. A fost editată sub atenta îngrijire a Editurii Eagle, în cadrul Colecţiei Ştiinţă şi Cunoaştere.

COMENTARII DE LA CITITORI