Ravagiile sifilisului politic (2)

in Editorial

Acum, după ce a schimbat toate cămăşile politice, după ce a fost bumbăcit în repetate rînduri de cititorii pe care îi îndobitocise cu „versurile” lui cazaciochiste, Dan Deşliu ne predică lecţii de democraţie, de rezistenţă, de capitalism american etc. Într-o prelungită criză de sifilis politic, Dan Deşliu deşlirează, ca să zic aşa, şi publică în „România literară”, pe pag. I, un editorial intitulat „Scrisoare dincolo de Prut”, care începe cu duioasele vorbe „Dragii mei confraţi din Basarabia”. Deci el are confraţi în Basarabia. Desigur, ei se numesc Pavel Tkacenko, Donca Simo, Rasputin, Ivan cel Groaznic, Ceapaev şi Haiducul de pe Ceremuş. În această scrisoare de un ridicol inegalabil, fostul dogmatic stalinist, fostul slugoi al Kremlinului, fosta călăuză a tancurilor sovietice prin munţii şi aşezările patriei, ne „toarnă” la scriitorii din Basarabia pe noi, care, vezi bine, evităm să abordăm problemele fraţilor de peste Prut, adică sîntem nişte agenţi ai Moscovei! Uite cine vorbeşte, uite znamenia naibii, jumătate om – jumătate capră, ce memorie scurtă are, că dacă îi pui cap la cap toate odele şi articolele staliniste acoperi în întregime pista cosmodromului de la Baikonur, ba îi mai rămîne şi de-o pungă pentru rimele pescarilor! În timp ce spurcă de zor publicaţiile „România Mare”, „Democraţia”, „Europa” şi „Totuşi iubirea” – el se trece de unul singur printre „cei ce şi-au pus pielea la bătaie în epoca beznei”. De bună seamă că are dreptate, întrucît bătaie a cam mîncat, ce-i drept, dar nu de la organe, ci de la profesorii de limba română şi foştii elevi care rămîneau repetenţi din pricina căcărezelor pe care le-a tot risipit prin manuale, biblioteci, librării, reviste etc. Este limpede că „România literară“ încearcă să-i lămurească pe scriitorii din Basarabia cît de ticăloşi sîntem noi şi cît de minunată e echipa Alianţei Civice. Din păcate, dl. Manolescu este un foarte prost politician – şi-a ales cel mai penibil avocat, pe acest Deşliu care are întipărită pe frunte, de-a pururi, steaua de foc a Armatei Roşii! Cred că dacă ar mai fi trăit Marin Preda i-ar fi închinat romanul „Deşlirul”.
Din goana trenului, am auzit şi schelălăiala subţire a unui căţelandru, care dădea şi el cu gura într-o haltă. Numele lui e Gabriel Andreescu. Acesta a publicat în „22” o inepţie de zile mari, cică „România Mare” creează diversiunea cu Ardealul pentru ca trupele K.G.B. să patruleze în vremea asta liniştite pe graniţa Basarabiei! Noi ştim că el a fost şi este un spion dovedit al C.I.A., dar prea face imprudenţe. Ca să nu mai vorbim de alt aspect: cineva care a lucrat, să zicem, pentru Securitate, e pus la zid, dar altcineva care a lucrat pentru un serviciu străin devine erou naţional!?
În fine, să trecem la cea mai stupidă manifestare a sifilisului politic care face ravagii prin presa noastră. Ne referim la un comentariu pe care un psihopat numit Liviu Vălenaş, de la revista alcoolicilor spînzuraţi prin cuiere „Baricada”, l-a făcut la postul de radio „Deutsche Welle”. Îl reproducem fragmentar, fără prea multe comentarii, pentru a vedea şi dvs., mai ales cititorii din Ardeal, cine murdăreşte oglinda României peste hotare. „Noua extremă dreaptă, în România, se dezvoltă cu sprijinul puterii, şi în special al S.R.I.-ului. În acest sens se remarcă acordarea de către dl. Doru Viorel Ursu a unui premiu revistei «România Mare», organ de presă al unui Partid fascist care-i poartă numele. Vatra Românească, cunoscută ca fiind cea mai fascistă din România, organizaţie cu caracter în parte secret, a fost creată în ultimele luni ale regimului Ceauşescu, dar, oficial, apare în arena politică la 1 februarie 1990. În scurtă vreme de la fondarea oficială, mişcarea devine cunoscută în întreaga lume prin violenţele interetnice de la Tg. Mureş, provocate în parte de această pretinsă uniune culturală apolitică. Cele 17 luni scurse de la înfiinţarea Vetrei Româneşti demonstrează că aceasta apare ca o clară organizaţie conspirativă, cu un pronunţat caracter secret. Reuniunile la nivel naţional sau local ale Vetrei Româneşti se desfăşoară, invariabil, în spatele uşilor închise, iar accesul presei şi publicului este strict interzis, fapt dovedit şi de întrunirile care s-au ţinut la Braşov, Ploieşti şi Oradea de anul acesta“.
„Din start, această organizaţie încalcă cele mal elementare norme ale democraţiei şi ale libertăţii presei. Multe întruniri, aşa-zis culturale, se desfăşoară sub egida caselor armatei, iar doi dintre führerii Vetrei, Viorel Faur şi Ioan Coja, sînt promotori activi ai apropierii faţă de armată, utilizînd, în acest sens, şi prietenia cu g-ral IIie Ceauşescu.
Strădaniile Vetrei Româneşti de a întreţine legături cu armata amintesc de eforturile Iui Hitler, la începutul anilor 1930, care dorea să cîştige armata germană de partea sa. Deocamdată însă, conducerea supremă a armatei se declară neutră la avansurile Vetrei Româneşti, dar cel puţin 40 la sută din subofiţeri şi ofiţeri sînt membri ai Vetrei (deci 40 la sută din armata română e compusă din… fascişti! – nota redacţiei). Pentru orice eventualitate, Vatra posedă depozite secrete de armament, adică armamentul neînregistrat al Securităţii. Anul acesta, organizaţia şi-a mai creat un apendice, şi anume Junimea Vetrei Româneşti, organizaţie de asemenea cvasi-secretă – un amestec între Hitler-jugend si trupele S.A. ale lul Wolf. Pînă acum, Vatra pare că beneficiază de sprijinul puterii, în special al preşedintelui Ion Iliescu, Partidul Republican al prof. Mînzatu este o altă componentă a extremei drepte româneşti, care a format împreună cu Vatra Românească alianţa A.U.R. pentru alegerile din 20 mai 1990. Chiar personalitatea prof. Mînzatu este foarte dubioasă, el fiind în trecut foarte apropiat atît cercurilor naţional-socialiste ale lui Nicolae Ceauşescu, cît şi cercurilor intelectuale legate de «Meditaţia transcendentală». În aceste circumstanţe stîrneşte circumspecţie desprinderea efectuată spectaculos de Corneliu Vadim Tudor, prin anunţarea creării Partidului România Mare. Pînă acum, C.V. Tudor era considerat un apropiat al Vetrei şi al Securităţii, revista sa fiind oglinda extremismului vetrist. Rămîn însă două alternative: ori avem de-a face cu o mare diversiune pentru a capta mai multe voturi necesare extremei drepte, ori C.V. Tudor împreună cu acoliţii săi din Securitate doresc un partid şi mai la dreapta. Personal înclinăm spre a doua variantă. Este evidentă însă o alianţă între România Mare şi Vatră, C.V. Tudor fiind continuatorul în timp al mişcării legionare, al aripii celei mai extremiste. Partidul Romania Mare, în spatele căruia stau atît cadre ale Securităţii, cît şi generali de armată în rezervă, doreşte o politică mult mai dură şi mai activă contra minorităţilor naţionale, contra intelectualilor şi Europei. Altă organizaţie extremistă este considerată Liga Antimonarhică Pro-republica, formaţiune fascistă care încearcă să răzbune nedreptăţile făcute legionarilor de către monarhii Carol al II-lea şi Mihai I. Recrudescenţa dreptei este sprijinită direct şi de biserica ortodoxă, care
şi-a adus brusc aminte de tradiţiile sale pro-legionare. Cu aprobarea mitropolitului Daniel al Moldovei, legionarul Iosif Constantin Drăgan a montat antena de emisie a postului său de televiziune pe turla Mînăstirii Golia din Iaşi. Se repetă istoria de la sfîrşitul Republicii din Weimar, unde haosul economic şi financiar a dus la milioane de voturi neutru naţional-socialiste lui Hitler”.
E limpede, nu? Deci vreo 6-7 milioane de susţinători ai Vetrei şi ai revistei noastre sînt fascişti! Ce păcat că colegii de la postul de radio german (care în raport cu cei de la „Europa liberă” este foarte serios şi diplomat) au putut să se lase păcăliţi de beţivanul ăsta cerşetor de fonduri! Înainte de a difuza aşa ceva, colegii nemţi ar fi trebuit să ne ceară fişa medicală a bietului Liviu, şi
i-am fi spus noi de cîte ori a avut scurt-circuit la fasung şi cum a fost ciomăgit bine de locuitorii unui mare oraş transilvan, atunci cînd a vrut să distrugă statuia Soldatului Sovietic, probabil pentru a ne pune rău cu ruşii, cu orice preţ. Ne mai pare rău că tocmai la „Vocea Germaniei” se agită problema „hitlerismului” din România cînd acolo lucrează fiul… aghiotantului personal al lui Corneliu Codreanu – e vorba de progenitura lui Dumitrescu-Zăpadă, care şi-a luat numele nemţesc de Georg Karpat Vocke! De asemenea, ar fi de dorit ca minunaţii noştri colegi de la postul de radio amintit să se ocupe mai îndeaproape de necazurile pe care chiar sub nasul lor le fac grupările neonaziste nemţeşti. Cît despre Liviu Vălenaş, va rămîne în grija noastră. O fi criză de paturi în spitalele din România, dar o cămaşă de forţă pentru bietul pacient tot s-o găsi! Din păcate, minciunile groteşti ale acestui idiot au indus în eroare pînă şi un cotidian prestigios ca „Die Welt”, care, într-un comentariu recent, afirmă despre Partidul România Mare aceste bazaconii: „Programul lui cuprinde următoarele puncte: dezarmarea armatei ungare (n-ar fi tocmai rău – nota redacţiei) pentru că Ungaria ar fi Irakul Europei (hai că ne-aţi dat idei – nota redacţiei); crearea unei forţe armate române invincibile; militarizarea tineretului român, interzicerea limbii maghiare în România şi interzicerea presei libere, care ar denigra tot ce-a fost realizat în 40 de ani de eforturi colective”. Au şi nemţii lueticii lor, cum să nu! Pentru că tot eşafodajul acestor inepţii se spulberă de la sine, dat fiind faptul că se face referire la un Program care nici nu există încă, n-a fost elaborat, n-a fost tipărit, iar Partidul nostru nici n-a fost înscris la judecătorie. Aşteptăm scuze din partea Ambasadei Germaniei, încheiem aici, rugîndu-i pe cititorii care ne mai reproşează uneori limbajul colorat sau violent să compare puţin datele problemei. Faţă de ticăloşia prilejdioasă a altora, faţă de TRĂDAREA DE ŢARĂ, îşi vor da seama şi cei mai subţiri cititori că sîntem, totuşi, prea blînzi. În alte ţări, aşa ceva s-ar trata cu parul!

Sfîrşit
CORNELIU VADIM TUDOR
(Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 14 iunie 1991)

COMENTARII DE LA CITITORI