Război cu orice preț sau o pace durabilă?

in Polemici, controverse

Săptămîna trecută au fost lansate în presă două știri care, cred eu, reprezintă semințele de vînt care se vor transforma, în timp, într-o furtună. Prima dintre știri ne spune că SUA au alocat 500 de milioane de dolari pentru a contracara propaganda malignă rusă în Europa, iar cea de-a doua este legată tot de SUA, și anume faptul că americanii pregătesc o lege prin care recunosc dreptul Israelului asupra Înălțimilor Golan.

În primul caz, putem constata faptul că Rusia va fi și mai demonizată, și  mai presată, și mai pusă la colț ca pînă acum. Și, într-un fel, se pare că decizia americanilor este chiar justificată, mai ales că, indiferent ce face America împotriva Rusiei, mai e mult, foarte mult, pînă va ajunge la acea linie roșie despre care Moscova se tot lăuda că există, dar care se pare că este foarte greu de atins. Totodată, la acest pachet pe care SUA îl impun, Parlamentul European a adoptat o rezoluție prin care sancțiunile împotriva Rusiei rămîn în picioare, ba chiar se vor înăspri, pentru că, din 2015 încoace, Rusia a devenit foarte agresivă în Siria, Libia, Republica Centraficană și Ucraina.  Se pare că, în tot acest timp, Rusia a încălcat dreptul internațional și, pînă cînd nu va reveni pe drumul cel bun, nu se pune problema ridicării sancțiunilor. Personal, ipocrizie mai mare din partea europenilor nu pot concepe, dar cum rezoluția a fost propusă de o deputată letonă, nu am mai avut nici un fel de mirare.  Este de neînțeles, dar știm că, în multe cazuri, fosții noștri parteneri din CAER și din Pactul de la Varșovia au o concepție total diferită de a noastră, a românilor. Unde poate duce decizia SUA de contracarare a mesajelor Rusiei? În cel mai bun caz – și spunem bun, pentru că nu denotă un război fierbinte, rece, militar – cei care trăiesc în Occident vor afla informații doar dintr-o singură sursă, adică vor fi complet spălați pe creier, și nu vor mai avea la dispoziție alte surse de informare care să aducă în piață și în mințile oamenilor un minim de echilibru. În cel mai rău caz, se va atinge acea linie roșie, și Rusia va reacționa cumva. Puțin probabil, dar posibilitatea există. Dacă acele sancțiuni mai vin și cu ceva provocări ale Ucrainei, e clar că se mai face un pas spre un război. Fie el local, în Donbas, fie ceva mai larg, cu participarea României și a Poloniei.

Ce face acum Europa, prin presiunea pe care o pune pe Rusia, este un gest nebunesc care, la un moment dat, va spulbera această siguranță aparentă pe care elita de la Bruxelles o expune. Mie totul îmi sună a zăngănit de arme. Și curînd e posibil chiar să le și auzim. SUA impun, Europa execută, iar piața de desfacere și economia Rusiei devin tot mai mici. Cum se va termina, oare, toată această nebunie?

Legat de situația din Orientul Mijlociu, acolo semințele de vînt vor duce la un uragan, nu la o furtună. Siria deja a anunțat pe canale oficiale ONU că, dacă Israelul nu se va retrage de pe Înălțimile Golan, va fi război. Mai pe scurt, Siria va ataca Israelul. Și aici aș vrea să subliniez faptul că sirienii nu au mentalitatea românilor, și anume să cedeze ceva ce le aparține, altora, fără luptă, așa cum noi am făcut cu Ardealul în 1940, cînd Hitler a spus că așa trebuie să fie. Ce este interesant este faptul că armata siriană, după un război de 7 ani, este la acest moment cea mai bine instruită și dedicată armată din zonă. Și va lupta cu una la fel de bine instruită, întrucît se știe că Israelul este practic mereu în stare de război, încă de la înființarea sa în 1948. Va fi ceva foarte intens acolo, dacă nu cumva se va cădea la pace. Siria practic nu mai are ce pierde, țara este destul de afectată de război, așa că unul în plus, cu miză mare, nu o deranjează. Este adevărat că aliatul Israelului, SUA, nu va permite ca războiul să afecteze prea tare Tel Aviv-ul, dar, cum am spus, armata siriană este acum foarte bine antrenată, cu ani de zile de război în spate, și foarte dornică să își recupereze teritoriul. Rămîne să vedem ce are să fie. Pînă acum, însă, putem să spunem că americanii nu lasă sub nici o formă liniștea să se aștearnă peste Orientul Mijlociu. Rusia este prezentă în Siria, evident, dar nu se va implica militar, așa cum a făcut mereu. Va sta și va asista pasivă la război și, cîtă vreme soldații ruși nu sînt răniți, nimic nu are să se întîmple acolo.

Pe de altă parte, ca să privim peste ziua de mîine și să vedem ce va fi poimîine, e posibil ca Trump să dicteze o pace de durată în Orientul Mijociu, forțînd niște limite. A și anunțat de fapt, acum ceva timp, că există un plan în acest caz, puțin dureros dar cu șanse pe termen lung de pace. Un război israeliano-sirian va angrena în luptă mai multe forțe: iraniene, Hezbollah, alte grupări mai mult sau mai puțin teroriste. Un asemenea conflict poate să erodeze în timp dorința de luptă a tuturor și îi va aduce pe toți la masă, pentru o pace de lungă durată. Siria – să își recupereze Înălțimile Golan, dar oferind garanții ferme de pace Israelului, Iran – să recunoască statul evreu și să renunțe să-l mai distrugă, Palestina – să aibă un stat al ei, prin găsirea de mai multă înțelegere din partea Tel Aviv-ului etc. Orice e posibil, așa că nu ar fi exclus ca decizia americană, de neînțeles la o primă evaluare, să fie de fapt un prim pas spre o pace durabilă în Orient. Timpul ne va răspunde, în mod sigur.

Tano

Păreri și opinii