Războiul tehnocraţilor sörösişti în lumea politică dîmboviţeană

in Război corupției

Oricît de tehnocraţi ar fi, dar parcă nu s-ar da nici ei duşi de la măcelărie! Păi, unde mai prind, ei, fleici aşa de savuroase?! Că, la Bruxelles, ori la Strasbourg, se cam dă pe raţie Uniunea Europeană. Şi funcţiile, şi lefurile. Pe cînd, aici, abia şi-au mărit „alocaţiile“ din huzurul statului în fund. În plus, treburile pentru care s-au trezit puşi acolo nu au fost încă rezolvate. Mai sînt multe de desfăcut şi re-împachetat pe directivele primite. Că nu se pierde nimic, nu se risipeşte nici măcar un vîrf de ac. Totul se pune în ordinea unor interese, de care ţara va afla cînd nu va mai conta. Sigur, vor trebui să-şi năpîrlească ambalajul ăsta strîmt şi deja ştirb de „tehnocraţie“ pentru a-şi pune straie „noi“. Politice. De fapt, doar să le dea la iveală, că le au deja acolo, pe sub maieurile de manelişti ai guvernării. Pentru că asta sînt, de fapt, aceşti tehnocraţi. Nişte manelişti, care nu cîntă nici tehnocratic, nici politic, ci după anumite bileţele de guvernare. Guvernare întru dezagregare… Pentru că trebuie să rămînă la guvernare. Docili şi executanţi. Aşa cum şi-ar dori ăia care i-au pus acolo să fie multe alte „executive“ din restul ăsta de UE. Doar că un al doilea mandat ca „tehnocraţi“ nu se va justifica după alegerile parlamentare. Dar nici o transformare făţiş politică nu va izbuti, nu din cauza ţării, ci din cauza lupilor care au stat pe margine, aşteptînd ca tehnocraţii să le lustruiască fotoliile şi să le lase pe mese lucrurile gata aranjate. Şi cum să împaci varza bruxelleză cu mămăliga interesului politic autohton? Simplu! O formulezi ca etapă sub forma unui guvern de „uniune naţională“. Unul în care laşi şi partidelor mai colţuroase în aşteptarea cîtorva zgîrciuri, eventual în eşalonul doi, prin ministere, ori agenţii, păstrînd, pe masa guvernării, un număr suficient de ecusoane sörösişt-bruxelleze. Şi chiar va fi de rîs să vezi alde PSD ori PNL bătîndu-se pe funcţiile secundare alocate, pînă mai ieri, soluţiilor imorale şi umorale. Dar asta ne aşteaptă într-o Românie tot mai înstrăinată de noi, acolo unde pînă şi lupii ori şacalii politici de mai ieri or să ajungă să se bată pe resturile azvîrlite de la masa unei guvernări lipsită de autoritate. Iar ordinea de aşezare la masa noii guvernări va trebui respectată. Altminteri, organismul principal de epurare a politicii noastre mioritice, departamentul naţional pro-bruxellez, va săvîrşi arestările şi mişcările necesare ordonării ultimei turme de mioare necuminţite. Cele politice. Pentru că aici s-au înşelat mulţi făcători şi desfăcători de influenţe – ordinele de execuţie nu mai veneau, de multă vreme, din culisele jocului politic autohton, ci din afara lui, (transfrontalier!), totul pentru a asigura culoarele de infiltrare necesare noii ordini europene. O nouă ordine europeană, care a început ca experiment tehnocratic la Bucureşti… De aici, probabil, şi reacţia de cal transformat în mîrţoagă a principalului partid din România. Care s-a trezit dat la o parte din toate proiectele antamate, fiind trimis să bată ţurca dincolo de marginea expirată a tehnocraţiei. Adevăratul plan al Proiectului de ţară, de toamnă!, a fost dat la iveală de unul dintre vicepremieri. Nu de Vasile Dîncu, politicianul cu guler tehnocrat, ci de Costin Borc, intrat în guvern, după propriile spuse, cu jumătate de inimă. Şi care, pesemne, pentru a se dărui ţării cu întregul cord, ne anunţă viziunea tehnocrată a manipulării masselor după alegerile parlamentare. Aşadar, experimentul noii ordini europene continuă printr-un plan de executiv post-tehnocratic sub formula unui guvern de „uniune naţională“! Un cabinet UN pentru UE, în fruntea căruia se vede chiar portavocea de la Bucureşti a noii ordini europene, tehnocratul juma-de-inimă, pentru că Dacian Cioloş prea s-a jurat că nu-şi politizează mandatul, iar eşecul anunţat al recuperării moştenirii brâncuşiene îl va cuminţi oricum ca prestanţă publică. Sau poate că nu?!

Cezar Adonis Mihalache

COMENTARII DE LA CITITORI