RĂZBOIUL

in Lecturi la lumina ceaiului

De şase mii de ani războiul
Încîntă neamuri bătăioase,
Şi Dumnezeu mai pierde vremea
Să facă stele, flori frumoase!

De veci dau sfaturi cerul, crinii
Şi cuibul cald primăvăratic,
Dar n-a scăzut vreo nebunie
În omul veşnic crunt, sălbatic.

Vărsări de sînge şi victorii
Sînt rîvna noastră cea înaltă;
În urma tobei, gloata neagră
Ca turma după clopot saltă.

Sub steagul gloriei se-adună
Şi după carele izbînzii
Puhoiul mamelor orbite
Şi bieţii lor copii, plăpînzii.

Sălbatică ni-i bucuria;
Zburăm la moarte cu-ncîntare;
Ne place să simţim în gură
Coclind salivă de fanfare.

Oţelul fulgeră; noi, palizi,
Ţintim în fraţi din carabine
Şi ne dezlănţuim siniştri
Prin fum de tun! Şi pentru cine?

De dragul unor ‘nalte feţe
Ce după-a voastră-ngropăciune
Şi-or face schimb de politeţe,
Cînd putreziţi în gropi comune –

Şi-n vreme ce, pe cîmpul groaznic,
Şacali şi corbi mai dau tîrcoale
Lingînd, scîrboşi, vreo rămăşiţă
Pe oasele de carne goale!

Nu-i neam să-ngăduie pe altul
De el alături să trăiască;
Şi ni se suflă îndîrjire
În vrajba noastră cea prostească.

Un rus e! Dă-i la mir, împuşcă-l!
Croat e! Gîtuie-l, duşmanul!
Şi pe dreptate. Omul ăsta
Nu-l poartă alb, ca noi, sumanul.

Pe cestălalt îl sting din lume
Şi plec cu cugetul senin,
El e făptaşul unei crime:
Născut e dincolo de Rin.

Rosbach! Waterloo! Răzbunare!
Buimac de vorbe ce fac larmă
Îşi pierde omul bruma minţii
În planuri ce ucid şi sfarmă.

…Şi s-ar putea visa sub ramuri,
Bea apă din fîntîni curate,
Iubi, ruga-n genunchi în umbră –
Mai dulce-i să sugrumi un frate.

E un măcel, o ciopîrţire,
Prin munţi şi văi o goană crudă:
Îşi înteţeşte groaza caii,
Izbind cu pumnii-n coama udă.

Şi zorii, iată, rîd pe ţarini!
….O, da, mă mir, cum pot să fie
Făpturi ce să mai simtă ură –
Cînd a cîntat o ciocîrlie!

VICTOR HUGO
(Traducere de A. Toma, 1926)

COMENTARII DE LA CITITORI