Realităţi şi perspective (4)

in Alte știri

 

După o asemenea teorie strîmbă, ar trebui să ne limităm doar la alegeri prezidenţiale, iar pe baza rezultatului obţinut, să fie desemnat nu doar preşedintele, ci şi Parlamentul, poate şi primarii, şi consilierii locali. Dacă va opta pentru asemenea concepţii politice, Klaus Iohannis va împinge democraţia românească spre o degradare şi mai mare, dezamăgindu-l pînă şi pe Traian Băsescu, cel care, la încheierea celui de-al doilea mandat, declara, spre stupefacţia a milioane de oameni, că ne-a lăsat moştenire ,,o ţară de dreapta şi un stat de drept” (numai că partidele de dreapta – PNL, PDL, PMP, PNŢCD – abia îşi mai trag sufletul), precum şi o justiţie independentă, total angajată în lupta împotriva corupţiei. Mă tem că, văzînd-o pe marea sa protejată din Pleşcoi, astăzi, cît de şifonată apare în decorul politic, din cauza Justiţiei atît de independente şi de active, fostul preşedinte îşi va reformula aprecierile la adresa statului de drept. Adevărul enunţat de Traian Băsescu este, şi în acest caz, trist şi amar. Klaus Iohannis moşteneşte un soi de dictatură comunisto-capitalistă de stînga-dreapta, haotică şi neputincioasă, care nu ştie încotro s-o apuce. Dacă preşedintele Iohannis nu va schimba macazul băsist şi nu va plasa Statul Român pe o altă rută politică, total diferită de cea a dictaturii, sustinătorii săi, mai ales cei din diaspora, care s-au prezentat masiv la urne pentru a-şi exprima dorinţa ca România să devină o ţară similară suratelor ei comunitare, vor fi total dezamăgiţi. Faptul că Iohannis a refuzat să se instaleze în biroul de la Cotroceni, pe care l-a spurcat un dictator, cu nelegiuirile sale, nu reprezintă neapărat o disociere de trecutul băsist. Problemele de fond ale schimbării actualei realităţi politice sînt cu totul altele. Ele ţin de natura relaţiilor dintre Preşedinţie, Parlament, Guvern şi Justiţie, adică de colaborarea, sau confruntarea dintre instituţiile fundamentale ale statului. Din păcate, noul preşedinte nu se împacă deloc cu actuala majoritate parlamentară, stabilită la urne, iar în actualul guvern nu vede decît un ghimpe care-i stă permanent înfipt în talpă. Deşi un recent sondaj de opinie arată că peste 60% dintre respondenţi cred că, în acest an, colaborarea dintre Klaus Iohannis şi Victor Ponta va fi bună, realitatea dezminte dorinţa celor intervievaţi. În schimb, actualul preşedinte este dispus, ca şi predecesorul său, să colaboreze cu DNA, aşa cum l-au sfătuit şi liderii de peste Ocean care, în baza parteneriatului strategic dintre România şi SUA, nu scapă nici un moment politic important (alegeri, referendumuri) pentru a-şi exercita din plin tutela asupra autorităţilor de la Bucureşti, încercînd parcă să reînvie epoca, de tristă amintire, a komisarului stalinist Vîşinski. Preşedintele Iohannis ţine morţiş să aibă guvern PNL, cu toate că, pe durata mandatului său de 5 ani, ar trebui să uite că a fost liberal, atîta cît a fost. Cu cine să formeze un nou Cabinet? Cu Emil Boc şi M.R. Ungureanu, doi foşti premieri pedelişti, total incompetenţi şi deloc imaculaţi sub aspect moral? Ori cu Cătălin Predoiu, Vasile Blaga, Adriean Videanu, Anca Boagiu, Traian Igaş şi Daniel Funeriu, care s-au afirmat ca politicieni doar atunci cînd s-au implicat în afaceri necurate? În condiţiile în care ţara se sprijină pe o clasă politică dezbinată şi învrăjbită, pe partide lipsite de coloană doctrinară proprie şi pe lideri fără statură ideologică şi morală – este greu să vorbeşti de majorităţi parlamentare viabile, de alianţe trainice, ori de programe de dezvoltare economică pe termen lung. Discordia din sînul clasei noastre politice creşte din zi în zi, întocmai ca energia din adîncurile Vrancei. Ne este teamă tuturor de un cutremur cu magnitudine ridicată pe scara Richter, dar ignorăm pericolul unei erupţii de natură socială, la fel de devastatoare. Partidele stau şi ele pe jar. Noul PNL se vede pe cai mari, deşi călăreşte pe mîrţoage care nu mai au căutare prin tîrguri, oricît le-ar lustrui geambaşii politici cu ţesala şi peria şi oricît le-ar împleti coamele cu arniciuri colorate. Mîrţoaga-i tot mîrţoagă. N-ai ce să-i faci. Cel mult, s-o schimbi pe vreo gloabă sau pe o răpciugă traseistă. Este greu de crezut că PNL-ul Alinei Gorghiu şi PDL-ul lui Vasile Blaga vor putea forma împreună un atelaj capabil să tragă ţara înainte, de vreme ce fiecare cal nărăvaş trage spre ieslea lui. Singura trăsătură comună a celor două partide deşelate rămîne ambiţia pentru putere, dar tocmai o asemenea afinitate ar putea să le fie fatală. Ani de zile, incitaţi de fostul lor tătuc de la Cotroceni, pedeliştii i-au tîrît pe liberali prin tribunale şi închisori, iar o bună bucată de vreme, liberalii lui Crin Antonescu i-au biciuit, din căruţa USL, pe portocalii, acuzîndu-i de corupţie şi dictat, pentru ca, astăzi, cele două partide să se înfrăţească, precum lupii cu oile, ba mai mult, să fuzioneze într-o haită de dreapta. Deocamdată, cei doi foşti beligeranţi, deveniţi peste noapte prieteni la cataramă, se pupă-n Parlament pe toate părţile, nu atît ca să-şi dovedească reciproc fidelitatea, cît mai ales ca să conteze la numărătoarea voturilor. Altceva nu mai pot face prin ei înşişi, decît să aştepte sosirea valului traseist. Probabil că acest lucru se va petrece cît de curînd, fiindcă laşitatea, inconştienţa, iresponsabilitatea şi perversitatea politicianului român sînt vechi de cînd lumea. Să vezi, atunci, pupături cu scîntei, cu urlete şi înjurături, în noua familie penelepedelistă. Se vor isca bătălii pentru funcţiile din Parlament, pentru portofoliile ministeriale, dar mai cu seamă pentru şefia Comitetelor Judeţene de partid (la Suceava, disputa locală a şi început).

(va urma)

NICOLAE DĂSCĂLESCU

COMENTARII DE LA CITITORI