RECEPŢIA DE LA AMBASADA RUSIEI A FOST BOICOTATĂ DE SLUGILE „MARELUI LICURICI“

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

Fascismul german a fost învins acum 70 de ani. Pe cînd şi fascismul american?

 

Vineri, 8 mai, am răspuns amabilei invitaţii pe care mi-a adresat-o ambasadorul Federaţiei Ruse, Oleg Malghinov, de a participa la recepţia organizată cu prilejul împlinirii a 70 de ani de la sfîrşitul celui de-al II-lea război mondial. M-a însoţit fratele meu, generalul Marcu Tudor – de asemenea, invitat. La intrare, l-am salutat ceremonios pe ambasador şi l-am rugat să-i transmită lui Vladimir Putin cuvintele mele de apreciere pentru poziţia corectă şi echilibrată pe care o are. Am fost, toată viaţa, un om de curaj: Putin are dreptate, ruşii n-au greşit cu nimic – cel puţin în ultimii ani. Americanii îi zgîndăresc cu tot felul de provocări, doar-doar Kremlinul va ceda nervos. Nu credeam că eu, un naţionalist înfocat, fiu de erou al celui de-al II-lea război mondial, grav rănit la Odessa, în vara anului 1941, eu, care am creat fenomenul România Mare (revistă şi partid) tocmai fiindcă vreau, cu ardoare, revenirea la Patria-Mamă a Basarabiei şi Bucovinei – ei, bine, eu să ajung să-i laud pe ruşi! De ce? Fiindcă americanii au depăşit orice măsură a obrăzniciei şi au transformat ţara noastră într-o colonie jalnică.

Toate, absolut toate alegerile, începînd din 1996, sînt fraudate cu sprijinul, sau cu acordul tacit al stăpînilor yankei. Toate ciclurile electorale au devenit nişte farse sinistre, cu rezultat cunoscut dinainte, ca un meci trucat. În această situaţie revoltătoare, nu e de mirare că americanii sînt priviţi cu dispreţ şi scîrbă, iar imaginea lui Vladimir Putin creşte în ochii românilor.

Dar, să revin la recepţie. De la bun început, am remarcat absenţa reprezentanţilor Palatului Cotroceni şi ai Palatului Victoria: nici un consilier prezidenţial, nici un ministru, nici un secretar de Stat. Au dispărut, toţi, ca şobolanii la o bătaie din palme. În mod sigur au primit invitaţii, dar au mai primit ceva: ordin expres, să nu care cumva să participe. Acel ordin a fost dat de Ambasada SUA şi propagate de lacheii din fruntea Preşedinţiei şi a Guvernului. Cum, mă, haimanalelor: nici un ministru? Nici măcar un băgător de seamă, de la MApN? De ce boicotul ăsta? În astfel de momente festive, oamenii îşi dau mîna, peste capul partidelor şi al doctrinelor politice sau diplomatice. Era un jubileu, care se va mai produce abia peste 5 ani. La recepţie am văzut, ce-i drept, doi deputaţi: Liliana Mincă şi Remus Cernea. Dar ei s-au reprezentat pe sine, nu conducerea Parlamentului. Oricum, cinste lor!

Acest “pas la ofsaid“, la scară mică, a fost făcut, la scară mare, cu ocazia grandioasei parade din Piaţa Roşie: nici un lider occidental n-a fost lăsat, de Jandarmul Mondial, să i se alăture lui Vladimir Putin. Doar cîteva căpetenii din fostele republici unionale, din Asia şi Africa. Am avut o senzaţie de “deja vu“: Olimpiada de la Moscova, din 1980, boicotată tot la porunca americanilor. Care, chipurile, protestau faţă de invadarea Afganistanului de către URSS. După cîţiva ani, au invadat acea ţară chiar ei, yankeii, cu tot felul de pretexte mincinoase. Ei au pretins că implementează democraţia, printre păstorii de cămile. Le-au dat democraţie şi le-au luat opiumul, care alimentează cu sute de miliarde de dolari Pentagonul şi CIA. Aşa merge treaba? Voi atacaţi, cu bombe şi stupefiante, o Planetă, şi aşa, bolnavă, şi mai pretindeţi respect? Nu-l veţi avea niciodată. Recunosc, în această intoleranţă insuportabilă, amprenta sionismului care sufocă America.

Noroc că mai sînt şi americani de curaj. Care spun, răspicat, că Washingtonul îi sprijină, pe faţă, pe naziştii din Ucraina. Şi atunci, cum să sărbătorească americanii Victoria asupra nazismului? Cu ce e mai breaz fascismul ucrainian – care a ars, recent, 8 ruşi de vii şi face purificare etnică – decît fascismul german? Lumea se întreabă: cine ne scapă de fascismul american? Răspunsul e unul singur: cei care ne-au scăpat şi de fascismul german. Probabil că avem, şi noi, românii, nevoie de Marele Război pentru Apărarea Patriei. Altminteri, dacă mai stăm mult în genunchi, cu gura deschisă la şliţul Marelui Licurici, o să dispărem ca ţară şi ca popor. La un om ca mine, vrăjelile cu democraţie şi drepturile omului nu ţin. Românii nu sînt nişte piei roşii, să-i amăgească unii conquistadori şmecheri cu o sticlă de whisky prost şi un pumn de mărgele colorate, după care să le fure cerceii de aur ai copiilor.

Vineri, 8 mai 2015, la Ambasada Federaţiei Ruse s-a văzut, în cel mai clar mod cu putinţă, cine are şira spinării şi cine e rîmă. Ce-aveaţi, mă, servitorilor, dacă participaţi la acel moment jubiliar – închinat Păcii, în fond? Ce v-ar fi făcut americanii? V-ar fi azvîrlit în închisorile CIA? Nu v-ar mai fi primit la Ambasadă, să turnaţi şi să daţi raportul? Chiar nu vă spune nimeni ce penibili sînteţi? Na, că v-am spus-o eu. Şi-o să vă mai spun, nici o grijă. Cu o senzaţie de silă, ce-i drept.

CORNELIU VADIM TUDOR

Duminică, 10 mai 2015

COMENTARII DE LA CITITORI