Recviem pentru Corneliu Vadin Tudor

in Alte știri

 

 

Între da şi nu, între aprecieri şi dezaprobări, între impuls şi pasivitate se naşte ideea ce are la bază întotdeauna omul, care o exprimă prin cuvînt. Cuvîntul ce stă la baza creaţiei şi care ne zideşte sau ne dărîmă. Pentru că a existat şi trebuia numit prin cuvinte, i s-a spus Corneliu Vadim Tudor. Un om care a fascinat prin arderile lăuntrice şi a cărui lumină o vedem şi astăzi, deşi el nu mai e. Poate un singur lucru ar trebui valorificat acum dintre infinite alte posibilităţi. De ce românii au gînd de condoleanţă pentru familia rămasă şi simt o pierdere prin moartea Tribunului?

Eu, cel puţin, nu găsesc un alt răspuns decît cel dat omului de către regele David: „Pentru că ai înfrumuseţat pe Dînsul, Doamne, mai mult decît pe fiii oamenilor“. Ceea ce este indiscutabil un dar al harului şi un har al Divinităţii.

Cea mai neştiută latură a lui Corneliu Vadim Tudor este cea de doctor în Teologie, cu o teză despre îngeri şi puterile îngereşti. O lume spre care s-a îndreptat pentru a striga durerile românilor în agapele Lui Dumnezeu, completînd corurile îngerilor noştri personali. Aşadar, el este şi teolog.

Viziunea plenară a societăţii româneşti cu necesităţile, cu tarele, dar şi cu dorurile ei le-a valorificat magistral, ca sociolog.

Unitatea de Neam şi Ţară în perspectiva revenirii la România Mare le-a fundamentat în rădăcinile Istoriei Neamului, Istorie pe care nu doar o stăpînea, ci era şi doctor. Auzind de la Vadim Tudor, ca istoric, un singur lucru şi ne-ar fi de-ajuns: o ţară cu o Istorie care pendulează între doina de jale şi glorie nu poate postula rătăciri în negurile viitorului.

Ca politician, a brăzdat inegalabil perioada post-revoluţionară cu prezenţa sa inconfundabilă, marcînd prin discurs, excelînd prin operă şi biciuind prin activitatea legislativă.

Totuşi, Corneliu Vadim Tudor este scriitorul, dar mai presus poetul căruia nu-i putem aduce un ultim gînd de omagiu decît printr-o poezie.

 

Omagiu lui Corneliu Vadim Tudor

Maestre, bate vînt pustiitor în România Mare

Astă noapte cerul n-are stele şi sufletul nu doare

Că Dumnezeu ne cheamă prin durere la unitate

şi destin

De azi în fiecare să nască un Vadim.

Să nu uităm vreodată de Ţară şi de Neam

De Mihai Viteazul, de Ştefan Sfîntul Putnei

de Mircea cel Bătrîn

De Coşbuc şi Eminescu, Vieru ori Păunescu,

în veci să ne amintim

Să ducem mai departe ce n-a mai dus Vadim.

 

De azi ţi-ai luat un alt mandat

De-ambasador în Rai, Tribune

Prin toate cîte-au fost, prin tot ce se va spune

Vei fi o amintire, vei fi în veci un nume.

 

Acum şi în veac un singur dor a mai rămas

Durerii ăstui Neam în cer la Dumnezeu să-i dai glas

Să fii-n eterna rugăciune pentru Neam şi Ţara ta

Să nu ne uiţi, noi nu te vom uita.

 

Că Dumnezeu ne cheamă prin durere la unitate

şi destin

De azi în fiecare să nască un Vadim.

 

Avocat DUMITRU DANIEL IONAŞCU

COMENTARII DE LA CITITORI