REFLECTOR ANTICORUPŢIE

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

rubrică de George Roncea

 

* Raport militar devastator despre ospătarul-izmană Gabriel Oprea * Adevărata carieră a ospătarului izmenar, impostorul care a sfidat întreaga Armată Română (felicitări cadrelor militare care au scos la iveală biografia autentică a abjectului Naş al lui Ponta)

 

  1. Oprea: CV de general de carton, cu 8 ani lipsă dintr-o carieră (teoretic) militară şi mult prea obscură, plus multe alte semne de întrebare!

A ajuns şi ofiţer, fiind militar în termen – ca picolo iniţial – la UM 2456 Batalionul de deservire a Direcţiei Gospodărie în DT2 – Drumul Taberei 7-9, Restaurantul Haiducul al MApN, şi a fost trimis la Şcoala Militară pe baza unor pile de la CI, avînd şcoala vieţii de şmecheraş de la CCA – restaurantul militar, unde trăgea cu urechea la mese în anii ’78-’80 ca ospătar la unul sau altul dintre generali.

Perioada: 1980 – 1983

Calificarea/diploma obţinută: Ofiţer

Numele şi tipul instituţiei de învăţămînt/furnizorului de formare: Şcoala Militară de Ofiţeri Activi „N. Bălcescu“ Sibiu, specializarea intendenţă.

Notă: Aici apare arma intendenţă, specializarea logistică – numai că termenul „logistica“ este inclus în terminologie abia după începerea procedurilor de aderare la NATO, fiind trecut astfel în CV pentru a da mai bine la opinia publică.

Perioada: 1983 – 1990

Funcţia sau postul ocupat: ofiţer economist

Numele şi adresa angajatorului: M.Ap.N.

Notă: Este imposibil să fi fost ofiţer-economist, sau a făcut o „manevră“. Pentru a fi ofiţer-economist, trebuia să fi avut la baza formării profesionale studii economice (A.S.E.). Armata nu a format ofiţeri-economişti decît după anul 1992, cînd fostele Şcoli militare de ofiţeri au fost transformate în institute militare (ulterior în academii). Ofiţerii-economisti proveneau din absolvenţi ai unor facultăţi civile de profil, activaţi ulterior în armată. Deci, în acea perioadă, Gabriel Oprea a fost un simplu ofiţer de intendenţă, ocupînd eventual cu „relaţii“ o funcţie de „ofiţer-economist“.

Perioada: 1985 – 1990

Calificarea/diploma obţinută: jurist

Disciplinele principale studiate/competenţe profesionale dobîndite: Ştiinţe Juridice/Drept

Numele şi tipul instituţiei de învăţămînt/furnizorului de formare: Universitatea Bucureşti/

Facultatea de Drept.

Notă: Observăm 3 lucruri: a avut „pile“ – nu oricine primea aprobare în ’85 să urmeze o facultate civilă, a absolvit, practic, o facultate de drept comunist (în ’90 încă nu era schimbat nimic din programa de Drept comunist, fiind eliminate de la predare doar pasajele cu citate din plenarele C.C. al P.C.R. ), a urmat facultatea la fără frecvenţă (F.F.) – cunoscut fiind faptul că o pregătire la F.F. este cu mult inferioară decît în cazul urmării unei facultăţi la zi.

Perioada: 1990 – 1993

Funcţia sau postul ocupat: ofiţer de Justiţie Militară.

Notă: Tare fază! Abia termină dreptul la F.F. şi în ziua a 2-a este şi numit jurist. Aici apare o intoxicare menită să dea bine la CV. Pentru opinia publică, denumirea „ofiţer de Justiţie Militară“ conduce la ideea că Gabriel Oprea ar fi fost magistrat militar. În realitate, ofiţer de justiţie militară este şi orice consilier juridic, care lucrează în armată.

Cum nimeni nu-şi aduce aminte ca Oprea să fi fost magistrat, rezultă că a fost un simplu consilier juridic. Bine că nu a ajuns magistrat, altfel, la ştiinţa lui, cine ştie cîţi militari nevinovaţi mai nenorocea şi din cadrul celor în activitate, pe cei în rezervă „aranjîndu-ne“ oricum prin desfiinţarea pensiilor militare după deschiderea acestui drept de pensie. În ceea ce-i priveşte pe cei în rezervă, nici nu e de mirare cum a procedat: a aplicat şi el ce a înţeles din studiile de drept comunist absolvite la F.F. cîndva.

Perioada: 1993 – 2001. Funcţia sau postul ocupat: PAUZĂ. PAUZĂ. PAUZĂ. PAUZĂ. PAUZĂ. PAUZĂ. PAUZĂ. PAUZĂ. PAUZĂ. PAUZĂ. PAUZĂ. PAUZĂ. PAUZĂ. PAUZĂ. PAUZĂ. PAUZĂ. MENOPAUZĂ. ANDROPAUZĂ. JENANT, G. OPREA!

Notă: În nici un CV nu găsim absolut nimic despre cei 8 ani. Două variante plauzibile: şi-a dat demisia din armată sau a fost dat afară din armată. Aşadar, în 1993, după 13 ani de serviciu militar (3 de Şcoală Militară, plus 10 ca ofiţer), G. Oprea şi-a încheiat marea carieră militară cu gradul de căpitan, deci ca ofiţer inferior în cadrul trupelor „auxiliare“. Acest fapt rezulta şi de aici!

Anul: 1997

Calificarea/diploma obţinută: Absolvent al Colegiului Naţional de Apărare.

Disciplinele principale studiate/competenţe profesionale dobîndite: Curs postuniversitar pe teme de Securitate Naţională.

Numele şi tipul instituţiei de învăţămînt/furnizorului de formare: Colegiul Naţional de Apărare.

Notă! La prima vedere, în CV se creează impresia că ar fi urmat Colegiul Naţional de Apărare (fosta A.Î.S.M.), în sensul perfecţionării ofiţerilor de comandă şi de Stat Major. Nu este adevărat! E vorba despre un simplu curs, organizat la C.N.Ap., urmat în calitate de civil la Colegiul Naţional de Apărare – curs urmat şi de diverse alte starlete, popi, politicieni (inclusiv Elena Udrea), fără prezenţă obligatorie. Alte detalii picante despre C.N.Ap. – în continuare

Anul 2001 – Salt ilegal de la căpitan

la general-maior,

cu sfidarea întregii armate

După 8 ani de la trecerea în rezerva cu gradul de căpitan, Gabriel Oprea este reactivat, şi nu oricum: cu gradul de general-maior. Şi de Justiţie Militară, deşi activase numai 3 ani în domeniu. Pentru acest fapt, este necesar un „spate“ mult prea solid, şi ceva la fel de mult trafic de influenţă.

Pe de altă parte, avansarea s-a făcut cu încălcarea unor prevederi din Ghidul Carierei Militare şi din Legea nr. 80/1995 (Statutul Cadrelor Militare) – introduse în vigoare după stas NATO. Care erau aceste prevederi în anul 2001?

Să nu mai fie ca în comunism, cînd cine avea pile putea fi avansat oricînd şi oricum, introducîndu-se stagii minime în grad, astfel: sublocotenent/aspirant – 3 ani, pentru celelalte grade, de la locotenent la lt.colonel/căpitan comandor – de 5 ani, de la colonel/comandor în sus – fără stagiu în grad.

Ori, G. Oprea a fost activat cu gradul de general-maior, sărind etapele maior şi lt. colonel cu stagii minime în grad (5 ani fiecare), ceea ce este ilegal. De fapt, G. Oprea nici în gradul de căpitan nu are stagiul minim obligatoriu, acesta fiind tot de 5 ani, iar G. Oprea a deţinut respectivul grad 2 ani.

Pe de altă parte, Oprea a sărit, pur şi simplu, şi peste gradele de colonel şi general de brigadă. Ultimele grade nu impun stagii minime, însă obligatoriu trebuie să porţi acele grade înainte de a deveni general-maior.

Mai este un aspect: G. Oprea reprezintă o sfidare a tuturor militarilor de carieră, cu precădere a foştilor săi colegi din anul 1993, care, din cauza Ghidului Carierei Militare şi a Legii nr. 80/1995 (Statutul Cadrelor Militare), nu puteau atinge gradul de colonel mai devreme de anul 2005. Darămite de general-maior.

În concluzie, dacă tot a fost să fie activat, Gabriel Oprea ar fi trebuit activat cu gradul de căpitan, să îşi îndeplinească stagiile minime în gradele de căpitan, maior şi lt. colonel. Maxime puteau fi oricît – după merite şi posibilităţile armatei de avansare.

După care, prin 2005, ar fi putut fi avansat la gradul de colonel şi abia după această etapă putea să i se atribuie primul grad de general, dacă merita – desigur! Dar, după moralitatea acestuia, este evident că dacă ar fi urmat o cale normală a carierei militare, Gabriel Oprea nici acum nu ar fi depăşit gradul de căpitan.

Notă! Nu are legătură cu Gabriel Oprea, dar poate fi relevant asupra unui aspect legat de reactivări şi funcţii fictive. Cîndva, în zona anilor ’95-’97, undeva, la o unitate militară din România, s-a prezentat repartizat într-o funcţie nou-inventată din zona „auxiliară“, ca fiind reactivat, un ofiţer oarecare. Cam atipic pentru armată, după frizura cu zulufi, dar cu toate documentele în regulă.

La vreo 3-4 ani de la întîmplare, cu ocazia schimbării ştatului de încadrare a unităţii, S.M.G. a descoperit că individul nu era în evidenţa de personal a S.M.G., şi nici funcţia acestuia nu exista în ştatul unităţii din evidenţa S.M.G. Nu era nici un spion. Pur şi simplu, cineva din zona gri a armatei făcuse o „mînărie“ penală pentru a-l reactiva pe individ, numai că „mînăria“ a fost superficială – după cum s-a dovedit cu ocazia schimbării ştatelor de organizare. Precis nu a fost singurul caz.

Perioada 2001 – 2003. Dubii mari: ori general-maior de Justiţie activ, ori prefect, ori director la C.N.Ap.?

Funcţia sau postul ocupat: general-maior de Justiţie militară activ.

În realitate, în perioada respectivă nu a avut nimic de-a face cu Justiţia. Din 2001 pînă în 2002, Gabriel Oprea a îndeplinit funcţia de secretar de Stat şi preşedinte al Administraţiei Naţionale a Rezervelor Statului.

Legat de Rezervele Statului, cunoscătorii ştiu că este o funcţie de căpătuială (de exemplu, la inundaţii sau deszăpeziri se pot şmenui cantităţi impresionante de combustibili, materiale de construcţii etc. care trec în stocurile firmelor de partid, gratis. Aici intră şi completarea stocurilor fără licitaţii). O primă mare problemă!

Dar, între anii 2001 şi 2002, G. Oprea apare încadrat şi ca director adjunct la Colegiul Naţional de Apărare. De reţinut: în 2002, la acelaşi colegiu, şi Victor Ponta a absolvit un curs, în urma căruia a ajuns şi el căpitan, specializat în… Justiţie militară – exact ca naşul lui.

Apare, însă, o problemă şi mai mare. Atît în CV-ul de aici, cît şi în altele, G. Oprea figurează şi ca ofiţer activ, şi ca prefect, în anii 2002-2003! Un militar – în activitate – şi, în acelaşi timp, prefect? Potrivit Legii nr. 80/1995 (Statutul Cadrelor Militare) – este imposibil.

Prefectul este desemnat politic, iar militarii nu pot fi numiţi în funcţii politice. Precum se observă, perioada 2001-2003 este extrem de dubioasă, aşa cum, de altfel, sînt întreaga activitate şi cariera lui G. Oprea! Nu rămîne decît să admitem că, în 2003, iar a trecut rezervă.

În total: maximum 15 ani de serviciu militar, din care 3 şcoala militară, şi cel mult 12 ani de ofiţer „auxiliar”. Iar ultimul său grad militar în activitate a fost cel de general-maior, la care militarii de carieră nu ajung nici după 30 de ani, iar cei mai mulţi, niciodată!

Perioada 2004-2009

General cu 4 stele după 15 ani de serviciu militar, şi acela efectuat prin zona gri a armatei. În lipsa transparenţei, sursele şi CV-urile dau naştere la confuzii. De exemplu, într-un loc este precizat că ar fi fost activat în 2001 cu gradul de colonel, nu de general-maior, iar în alt CV scrie, negru pe alb, că a fost activat direct ca general-maior de justiţie (general cu 2 stele). Nu prea contează aşa mult, la urma urmei e sfidător oricum: şi să fii avansat colonel, din căpitan, şi să fii avansat, ulterior, cu 2 grade de general, în nici 2 ani.

În CV-ul la care ne referim este precizat că a fost trecut în rezervă, în 2003, cu gradul de general-maior, iar în anul 2008 a primit a 3-a stea (general-locotenent), în rezervă fiind. După doar un an, în 2009, a luat şi cea de-a 4-a stea (acordată de Băsescu), de general de armată. Ca la bazar! Şi asta, după maximum 15 ani de serviciu militar în trupele auxiliare, şi la vîrsta de numai 47 de ani.

Amintim, cu titlul de comparaţie, că generalul Patton, participant la 2 războaie mondiale, şi-a primit a 4-a stea la 60 de ani, după 36 de ani de serviciu militar, iar pe ultima, abia după capitularea Berlinului.

Şmecheria cu reactivarea

Presupunem că în cei 8 ani cît a avut întrerupere în carieră, a lucrat pe undeva. În baza Legii nr. 164/2001, la noua trecere în rezervă din 2003, avea drept la pensie militară (condiţia: minimum 20 ani vechime, din care cel puţin 10, în armată). Întrucît a rămas în activitate numai 2 ani după reactivare, devine evident că s-a reangajat numai ca să poată trece din nou în rezervă. Deci a avut un scop precis: să obţină dreptul la pensie militară şi, mai ales, să prindă ceva mălai. Mălaiul?

Conform O.U.G. nr. 1/1998, s-a ales (mai mult ca sigur că „s-a dat“ disponibilizat) şi cu o plată compensatorie, echivalentul a 20 de solde brute de general-maior (acordate pentru vechime mai mare de 15 ani). La care, în baza Legii nr. 138/1999, art. 31 (1), s-au mai adăugat 10 solde de general-maior, ca ajutor neimpozabil. În plus, în baza Legii nr. 138/1999, art. 31 (2), a primit încă 26 solde de general-maior [13 (diferenţa între 55 ani şi 42 ani) x 2 solde]. Total: 56 de solde brute de general-maior. Se apropie de suta de mii de euro, nu?

Cam atît despre naşul de cununie al lui Victor Ponta. Mai departe, ne vom ocupa de finul Ponta. Şi asta, pentru că şi el, faţă de militari, este un escroc politic, la fel ca celălalt! De fapt, ce ne mai miră? Se ştie de cînd lumea: cine se aseamănă se adună!

Notă: Trupe „auxiliare“ sînt considerate acele trupe în care posturile şi funcţiile nu au nimic de-a face cu serviciul militar în sine, ele putînd fi ocupate, la fel de bine, şi de civili. De exemplu – posturile şi funcţiile în justiţia militară şi în jurnalistica militară.

Astfel de posturi şi funcţii „auxiliare“ au fost inventate în Armata Română de către foşti nomenclaturişti, în scopul asigurării unui loc de muncă propriilor odrasle şi altor acoliţi.

De ce nu se sesizează Justiţia şi DNA?

Deoarece: „În perioada 2000-2002, Gabriel Oprea a fost director adjunct al Colegiului Naţional de Apărare, vicepreşedinte al Fundaţiei Colegiului Naţional de Apărare şi profesor asociat la catedra de Securitate Naţională. Începînd cu 2001, a devenit profesor la Colegiul Naţional de Apărare, iar din 2002, conducător de doctorat la Academia de Poliţie «Alexandru Ioan Cuza».

Între anii 2003 şi 2005, Gabriel Oprea a fost membru în Comisiile de Specialitate ale Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare – Comisia de Ştiinţe Militare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională.

În prezent, Gabriel Oprea este profesor şi conducător de doctorat la Academia Naţională de Informaţii, unde activează din 2008“.

Sînt şi procurori care au urmat cursuri, masterate, doctorate la cele 2 instituţii – nu doar Ponta sau Udrea! Iar metehnele celor 2 instituţii sînt legate de plagiatul generalizat: modul penal în care au trecut lucrări de absolvire/de master/de doctorat. E caracatiţa prea mare, iar Sistemul, în toate componentele sale, este putred de tot.

În ceea ce priveşte raportarea lui Gabriel Oprea la cadrele militare, cităm: „Acesta a contribuit esenţial la decimarea a cca. 26.500 de militari în rezervă/ retragere, prin preţiosul său aport la desfiinţarea pensiilor militare în anul 2011. Oricît am încercat, nici în anii din urmă nu am reuşit să regăsim vreo circumstanţă atenuantă pentru atitudinea lui G. Oprea faţă de cei 26.500 militari în rezervă/retragere, ani în care Gabriel Oprea ar fi avut şansa să îşi repare erorile politice ale trecutului.

Fiind bine cunoscut faptul că numita Lege nr. 241/2013, care pretinde, în titlu, că a reîntregit pensiile celor 26.500 de militari în rezervă/retragere începînd cu luna octombrie 2013, reprezintă, în realitate, o înşelătorie legislativă de proporţii, care are drept consecinţă pragmatică îngheţarea/plafonarea/ neindexarea/neactualizarea pensiilor militarilor în cauză, la mulţi, pe toată durata vieţii (finalul de ordin pragmatic fiind rediminuarea pensiilor prin metoda îngheţării acestora)“.

Oprea ţine atît de mult la militari şi poliţişti încît le-a desfiinţat pensiile militare cu mîna lui, în 2011, a aruncat zeci de mii prin tribunalele patriei, a diminuat pensiile la cel puţin 26.500 dintre aceştia; în 2013 le-a îngheţat pensiile, după care a mai iniţiat şi o lege a pensiilor militare, care îi „sare“, la modul aplicativ concret, din schemă, pe toţi cei cărora le-a desfiinţat pensiile militare în 2011.

În ceea ce priveşte povestea accidentului: „Poliţişti în activitate, militari în activitate din M.Ap.N. şi din S.P.P. solicită la vedere, şi fără fereală, demisia lui Gabriel Oprea“. Or, ca acest lucru să se întîmple, înseamnă că atît poliţiştii, cît şi militarii care îl acuză deschis pe Gabriel Oprea sînt atît de iritaţi de circumstanţele în care a decedat poliţistul Bogdan Cosmin Gigina, încît am realizat şi noi că există cel puţin 2 motive pentru care acel accident nu ar fi trebuit să se producă niciodată:

1]. Coloana de însoţire a fost constituită ilegal, miniştrii neavînd dreptul la coloane de însoţire, decît în situaţii de urgenţă. Nu avem cunoştinţă să fi fost decretată vreo stare de urgenţă în România. Pe de altă parte, diverse surse afirmă că urgenţa ar fi fost, în fapt, o activitate de rutină, respectiv plecarea lui Gabriel Oprea de la Restaurantul „Excelsior“, de pe Str. Ştirbei Vodă, unde acesta obişnuieşte să ia masa.

2]. Au fost încălcate procedurile folosite în astfel de situaţii, conform cărora, în condiţii meteo nefavorabile (ploaie sau temperaturi mai mici de 10 grade), nu este permis să existe motociclişti în cadrul coloanelor de însoţire, ci numai autoturisme.

Legat de aceste aspecte, diverse surse indică faptul că Gabriel Oprea utiliza în mod curent coloanele oficiale, în situaţii care nu aveau nici o legătură cu activitatatea de ministru. De exemplu, pentru deplasarea la şedinţele de partid sau la meciurile de fotbal.

COMENTARII DE LA CITITORI