Reîncarnarea lui Shakespeare (14)

in Lecturi la lumina ceaiului

 

Actorul ambulant (4)

Terry, retrăind amintirile lui Shakespeare, îşi continuă relatarea:

,,Punem în scenă mai multe piese cît timp rămînem aici. Una dintre ele este jucată la lăsarea serii. Pe scenă se află o masă cu două scaune şi 2 actori. E o lumînare aprinsă pe masă şi mai sînt cîteva lumînări, dispuse în spatele actorilor. Lumina lor şi zonele de umbră creează o atmosferă foarte dramatică. E o piesă sobră, cu un act lung şi cu mult dialog. Este vorba despre un rege care vorbeşte cu un baron, sau ceva de genul ăsta, discutînd despre luptă. Totul e de un dramatism intens. Actorii se duc iar printre rînduri să strîngă bani. Ne terminăm treaba aici şi călătorim mai departe, spre sud, către Londra, cu încă 2 actori care ni s-au alăturat. Turneul a fost un succes. Oprim în zona rurală de deal şi hrănim caii cu fîn. Mai avem încă un loc în care trebuie să mergem – va dura vreo două zile pînă să ajungem la Reading“.

Voi face aici o digresiune, pentru că mi se pare interesant să precizez cîteva lucruri. Atunci cînd am început să verific amintirile lui Terry, după ce încheiasem şedinţele noastre, am căutat, pe Internet, detalii despre un amfiteatru roman în Gloucester, însă nu am găsit nimic care să ateste faptul că o asemenea construcţie ar fi fost cunoscută de istorici. M-am întrebat dacă nu cumva Terry se înşelase în privinţa locului în care se desfăşurau acele reprezentaţii: poate că nu era vorba de Amfiteatrul din Gloucester, ci de nişte ruine romane, care e posibil să fi fost încă în picioare în Secolul al XVI-lea. Fie asta, fie că Terry se încurcase în detaliile geografice şi, de fapt, spectacolele avuseseră loc în amfiteatrul din apropierea oraşului Cirencester. În orice caz, s-a întîmplat să nimeresc, din greşeală, o pagină de pe Google, unde se făcea trimitere la un articol apărut în recenzia anuală, întocmită sub egida ,,Gloucester and District Archaeological Research Group“ (GARDARG). În textul respectiv, intitulat ,,Where was Gloucester’s Amphitheatre?“, Nigel Spry, membru al GARDARG, scrie că ar fi fost suprinzător ca un oraş roman important, precum Gloucester, să nu fi avut, la un moment dat, pe parcursul dezvoltării sale, un amfiteatru pe măsură (el afirmă chiar că ar fi fost „inacceptabil de umilitor“ pentru Gloucester, în condiţiile în care oraşul rival, Cirencester, avea un astfel de amfiteatru). El indică o zonă aflată la sud-est de vechiul Gloucester roman, unde graniţele antice sugerează un loc potrivit pe care ar fi putut fi construită o asemenea structură. Deşi aceasta reprezintă doar o supoziţie istorică, am rămas din nou impresionat de faptul că Terry a scos la iveală un astfel de detaliu, întrutotul plauzibil.

Incursiunea noastră finală în viaţa membrilor trupei de teatru s-a dovedit a fi una amuzantă: totul s-a încheiat cu o sărbătorire bahică, în aburi de cidru, a binemeritatului moment de pauză, în care orice gînd despre încă o reprezentaţie publică nu-şi mai avea locul. Terry a regăsit compania campată, pe timpul nopţii, în apropierea unui pîrîu, în drumul ei spre Reading: „S-a făcut deja dimineaţă şi ne spălăm în pîrîu. Nu avem mîncare pentru micul dejun şi va trebui să călătorim aproape toată ziua pînă cînd vom ajunge acolo. Luăm multă apă cu noi. Cînd ajungem în Reading găsim o fîntînă, ca un fel de izvor, în mijlocul oraşului, cu jgheaburi pentru adăpat caii şi unde vin oamenii să ia apă. Nu e un loc prea mare şi pare potrivit, mai degrabă, pentru iarmarocuri. Peste tot dai de mult stuf. E o zonă de ferme, iar animalele – porci şi gîşte – umblă libere. Aici vom da reprezentaţiile, dar tot aici ne vom şi odihni. Ne aflăm într-un hambar mare, din lemn, cu o claie de fîn în spate. Vom organiza un spectacol chiar aici. Văd nişte butoaie mari şi o presă pentru mere, prevăzută cu lespezi masive, din lemn, cu care sînt strivite fructele“.

(va urma)

STEVE BURGESS

COMENTARII DE LA CITITORI