Reîncarnarea lui Shakespeare (17)

in Alte știri

 

Femeile lui Shakespeare

şi un bărbat misterios (2)

După cîteva secunde de linişte, Terry a răspuns: ,,Am o puternică impresie că femeia aceea, care nu are mai mult de 25 de ani, este amanta lui. Mă aflu împreună cu ea, în faţa bordeiului ei. Înăuntru, spaţiul e extrem de mic. Tocmai mi-a spus: «Nu te întoarce acolo». Numele de Bridget Farnon îmi tot vine în minte. Ne îmbrăţişăm. E o tînără destul de săracă. Ar putea fi chiar o servitoare, sau ceva asemănător. Poartă o rochiţă cu şorţ şi are, pe cap, o pălărie moale, cu marginea albă. Anne îmi transmite o stare de tensiune, generată de firea ei autoritară, în timp ce Bridget e o fetiţă blîndă. Am stat aici, relaxîndu-mă – e o senzaţie foarte plăcută. Părinţii ei, însă, nu sînt încîntaţi. Locuiesc şi ei în această casă. Bridget e mai tînără ca mine. Sînt convins că toate acestea se petrec la Banbury. Trebuie să punem capăt legăturii noastre, fiindcă părinţii ei nu sînt de acord. Ei spun că nu e un lucru bun pentru fiica lor. Există o diferenţă de vîrstă între noi, dar nu asta este problema principală – ei cred că o astfel de legătură îi distruge, ei, şansele. Sînt foarte trist cînd plec. O pornesc spre Stradford. Mă duc acasă şi îmi iau cîteva haine. Plec, pentru o vreme, la Londra. Ajung la casa cea mare, de dincolo de fluviu, acolo unde am fost, la început, ca să-i arăt susţinătorului meu ceea ce am lucrat. Acum, însă, situaţia e alta: am propria mea cameră acolo, mă ocup de casă şi sînt, la dispoziţia mea, cîţiva servitori. Cred că am în jur de 38 de ani şi simt că şansa începe să-mi surîdă. Anne ştie că am plecat la Londra ca să lucrez. Mă simt trist şi încerc să uit de Bridget. Sînt foarte ocupat cu piesele şi, în fiecare seară, mă confrunt cu cîte o situaţie nouă. Anne vine aici să stea un timp şi e surprinsă să vadă cît de cunoscute sînt piesele mele. Totodată, e uimită de stilul de viaţă pe care l-am adoptat. Ne aflăm într-o sală, din interiorul unei case mari, aparţinînd unui nobil, un duce, sau ceva asemănător. De peste tot primesc invitaţii la banchete. E ca şi cum toată lumea ar vrea să mă întîlnească, dar Anne e copleşită şi vrea, pur şi simplu, să se întoarcă acasă”.

Terry s-a oprit, ca şi cum ar fi simţit curgerea timpului, după care a continuat: ,,Cred că sîntem în plină stagiune de teatru şi, cel mai probabil, ea se va încheia în octombrie. Sînt în drum spre casă, călătorind direct pînă în Stratford. Peste tot, frunzele cad din copaci”. Aici, Terry a oftat adînc: ,,Mă plimb cu Anne. Mă tot întreb, în sinea mea: ce voi face cu toată faima şi cu succesul acesta? Ea nu vrea să călătorească şi cred că şi eu mă voi opri din peregrinările mele. Simt că, aşa, vom petrece mai mult timp împreună. Sînt în Stratford, şi mulţi prieteni vechi vin să mă întîmpine. Mă plimb dintr-un loc într-altul, lăsîndu-mă purtat de amintiri şi reflectînd asupra lor. Mă simt oarecum ciudat, de parcă ritmul meu interior încetineşte treptat. E frig. Mă întorc în casă şi mă aşez în faţa focului, cu un pahar de vin alb fiert în mînă. Are un efect liniştitor”.

Se pare că Shakespeare se resemnează în faţa unei vieţi casnice, alături de Anne. Dacă el avea 38 de ani atunci cînd aventura lui cu Bridget a luat sfîrşit, înseamnă că îi mai rămăseseră aproximativ 14 ani de trăit, iar Terry simte că, din acel moment, ritmul vieţii lui Shakespeare îşi încetineşte mersul şi el ajunge să ducă un trai mai liniştit şi mai stabil. Există teoria că, după vîrsta de 42 de ani, Shakespeare a scris din ce în ce mai puţine piese şi că, în ultimii ani ai vieţii, s-ar fi stabilit la Stratford. Din nou, amintirile lui Terry confirmă ceea ce este cunoscut din punct de vedere istoric.

În ultima noastră şedinţă de regresie, Terry m-a surprins cu încă o străfulgerare ispititoare asupra unei alte posibile laturi a sexualităţii lui Shakespeare. Îmi menţionase, la sfîrşitul unei regresii mai vechi, sentimentul că Shakespeare, aşa după cum s-a exprimat el, ,,stă în două luntre”. Nu am răspuns la această remarcă, dar mi-am amintit că mulţi specialişti au cercetat probabilitatea ca Shakespeare să fi avut tendinţe homosexuale, indicînd cîteva dintre sonete drept dovadă a dragostei lui pentru un tînăr (alţii au interpretat aceleaşi pasaje ca fiind expresia unei prietenii intense şi nu a unei iubiri sexuale). Cîţiva cercetători au scos în evidenţă ceea ce ei au considerat a fi conotaţii ale unei sexualităţi ambigue, în cîteva dintre piesele dramaturgului. De exemplu, Douglas E. Green, într-un eseu despre ,,Visul unei nopţi de vară”, explorează ,,semnificaţiile homoerotice ale autorului”.

(va urma)

STEVE BURGESS

COMENTARII DE LA CITITORI