Reîncarnarea lui Shakespeare (18)

in Alte știri

 

 

Femeile lui Shakespeare

şi un bărbat misterios (3)

În tot cazul, amintirile lui Terry sugerează cîteva sentimente profunde faţă de un alt bărbat: ,,E în timpul zilei şi stau rezemat de un trunchi de copac căzut, sub un alt copac, în apropierea unui bordei. Mă simt foarte bine, rîd. Nu departe de locul în care mă aflu, curge o apă, un pîrîu şerpuitor, şi e multă verdeaţă în jur. La cîţiva kilometri spre vest, într-o zonă rurală întinsă, se află o casă de ţară mare, de un verde deschis, cu multe ferestre. Sînt în Anglia şi cred că am vreo 25, sau 26 de ani. Văd un bărbat îmbrăcat în haine de femeie – de aceea rîd. Poartă o rochie amplă, încreţită. Bordeiul nu este casa mea, dar e un loc în care vin să mă relaxez… Acum sînt într-o altă etapă a vieţii mele: cred că am în jur de 38 de ani şi simt o pasiune intensă pentru acest bărbat. El reprezintă, pentru mine, libertatea”.

În clipa asta, Terry a început să respire greu, faţa i s-a îmbujorat, trădînd emoţia care îl cuprinsese. Mîinile îi erau crispate. Îl mai văzusem aşa în timpul şedinţelor noastre, atunci cînd căuta, din răsputeri, să-şi păstreze imobilitatea feţei, pentru a nu-şi trăda starea emotivă pe care o resimţea în realitate: ,,E un moment foarte fericit. Sîntem în apropiere de Banbury, iar numele lui este Ben. E un tip destul de atrăgător. Are un nas drept şi subţire, fruntea înaltă, ochii înguşti, şi poartă o barbă mică, ascuţită. E vorba de o prietenie adevărată, dar şi de dragoste. Am fost amici cu mult timp înainte de a ne da seama că avem sentimente unul pentru celălalt. Resimt, în prezenţa lui, o senzaţie de uşurare şi de libertate”.

Terry a început să-şi revină din acea emoţie intensă şi a ieşit din transă plin de frustrare, semnalîndu-mi că ar fi vrut să se oprească în acel moment. Oare iubitul misterios ar fi putut fi Ben Jonson, marele prieten şi rival al lui Shakespeare? Mai tîrziu, după ce i-am arătat o imagine a lui Jonson, Terry nu l-a recunoscut pe acel Ben, din amintirile sale. Eu, însă, nu sînt atît de convins că acesta era adevărul.

Datele istorice atestă că Shakespeare şi Jonson erau buni prieteni, iar prima lor întîlnire a avut loc, potrivit documentelor existente, în 1598, atunci cînd Shakespeare a jucat în ,,Every Man in his Humour”, noua piesă lansată de Jonson. Rolul pe care l-a interpretat atunci pe scenă a fost unul dintre succesele sale timpurii, înainte de a deveni cunoscut ca dramaturg. O legendă veche spune că Shakespeare recomandase această piesă trupei sale de actorie ,,The Lord Chamberlain’s Men”, asigurîndu-i, în acest fel, succesul. Se mai spune că, în urma acestui episod, el a recomandat scrierile lui Jonson publicului larg.

Sînt şi alte legende, care spun că ei ar fi fost prieteni de beţie, iar Shakespeare ar fi devenit naşul unuia dintre copiii lui Jonson. Se susţine chiar că Shakespeare ar fi contactat ,,frigurile” fatale, în urma unei ,,întîlniri vesele” cu Jonson şi cu un alt poet, în Stratford. Poate că şi mai grăitor este chiar comentariul lui Jonson, din cartea sa ,,Discoveries”, unde scria că ar fi ,,iubit bărbatul”. Oare aceste cuvinte aveau o mai mare însemnătate decît cea pe care le-o acordase istoria literară? Lăsa, astfel, Jonson un important indiciu cu privire la realitatea legăturii lui cu Shakespeare? Figura lui Ben Jonson se potrivea, în descrierea lui Terry, cu bărbatul misterios pe care, în vremea tinereţii, Will îl cunoscuse în calitate de prieten, înainte ca legătura lor să capete o turnură romantică. Or, acest lucru vine să confirme documentele existente, care arată că aceşti doi scriitori se cunoscuseră cu foarte mulţi ani înainte de moartea lui Shakespeare. Oricare ar fi adevărata identitate a lui ,,Ben” din amintirile lui Terry, este, oare, posibil ca el să-şi fi amintit ceea ce istoricii avansau ca suspiciune, fără, însă, ca acest lucru să fi fost vreodată dovedit? Conştientizez faptul că, pentru mulţi oameni, ideea ca poetul din Avon să fi fost bisexual ar constitui o erezie, dar eu pot doar să consemnez ceea ce Terry a trăit în timpul transei. Din perspectiva mea, aşa după cum am spus mai devreme cu privire la această secţiune a cărţii dedicate lui Shakespeare, interesant este următorul lucru: dacă Terry ar fi inventat toate aceste poveşti, nu m-aş fi aşteptat din partea lui, în nici un moment, să fabrice amintiri despre un Shakespeare bisexual. Mă îndoiesc că el ar fi fost la curent cu suspiciunile nutrite de cîţiva istorici literari, cum că ,,Sonetele” ar sugera tocmai acest lucru. Apoi, starea emoţională a lui Terry, atunci cînd a retrăit întîlnirea cu ,,Ben”, a fost una cu totul neobişnuită, în sensul în care, aflat în transă, el s-a străduit, din răsputeri, să nu dea frîu liber sentimentelor care îl încercau. Faptul că a căutat să-şi disimuleze profunzimea emoţiilor îmi sugerează veridicitatea amintirilor sale.

(va urma)

STEVE BURGESS

 

COMENTARII DE LA CITITORI