Reîncarnarea lui Shakespeare (3)

in Lecturi la lumina ceaiului

Călătoriile lui Shakespeare (2)

Într-o altă şedinţă de regresie, afecţiunea lui Shakespeare pentru Italia a ieşit la iveală şi mai pregnant: ,,Cred că sînt într-o călătorie, poate spre Bologna. Văd o clădire în formă de L, cu o colonadă de jur împrejur. Are o culoare roşcată, stinsă. Tocmai am fost prezentat cuiva şi am fost condus într-o cameră mică şi strîmtă, care seamănă oarecum cu o celulă, dar ceva mai confortabilă… Acum stau la masă şi mănînc. Totul e foarte curat, iar atmosfera este una formală. Stăpînul casei este aşezat în dreapta mea, iar în jurul mesei se află alţi oameni. Sînt persoane înstărite care iau parte la primirea oficială care mi-a fost, mie, rezervată, din partea unei bresle, sau ceva similar. Avem boluri cu apă în care să ne clătim degetele şi pînze curate pentru a ne şterge pe mîini… Am mers mai departe şi, acum, sînt pe cal, străbătînd o zonă rurală a Italiei. Intru într-un oraş şi dau un scurt ocol, privind la tot ceea ce se întîmplă acolo. Zăresc o piaţă cu mult fîn, căruţe, cai şi măgari. Am văzut atît de multe lucruri, încît simt nevoia, de nestăvilit, de a scrie. O simt, cu mare intensitate, chiar în acest moment. Mă întorc în cameră, odaia aceea mică, pe care am văzut-o mai devreme, şi deschid cartea cu copertă din piele moale. Anul 1584 îmi tot vine în minte şi cred că l-am notat pe hîrtie. Simt că am vreo douăzeci şi ceva de ani. Sînt plin de energie şi scriu despre lucruri pe care le-am văzut şi personaje pe care le-am întîlnit în călătoriile mele. Numele Dante îmi tot vine în minte – «I doth learneth many truths from thee» şi «my hart hath warmest to thy ways» («Învăţat-am multe adevăruri de la tine» şi «inima mea s-a încălzit umblînd pe cărările tale» – n. trad.). Mă simt foarte emoţionat, Steve. Scriu despre locul acesta şi-mi exprim toate emoţiile pe care mi le trezeşte această ţară, ca şi cum aş scrie într-un jurnal. Simt o mare dragoste pentru Italia. Steve, aş vrea să mă odihnesc cîteva clipe. Sînt foarte tulburat”.

Am văzut cum buza lui Terry începe să tremure. L-am lăsat cîteva momente să-şi revină şi, după ce a tras cu nesaţ, de cîteva ori, aer în piept, a reluat firul relatării: ,,Acum mă aflu afară, într-un spaţiu deschis, sub o colonadă, şi observ un bărbat în timp ce pictează. Amîndoi privim la peisajul deluros şi verde. Clădirea în formă de L este, probabil, doar o jumătate din întreaga construcţie, care, la celălalt capăt, are o poartă de intrare deschisă. E o clădire importantă din centrul oraşului. Cu siguranţă, mă aflu în Bologna. Îmi tot vin în minte cîteva cuvinte – «dost thou knowest Umbria?» şi «of things thy heart might hold» («Cunoscut-ai, tu, Umbria?» şi «despre lucruri pe care inima ta le preţuieşte»). Cred că stau în locul acesta pentru o vreme, odihnindu-mă şi scriind intens. Uneori, sînt în camera mea şi, alteori, sub colonadă. Văd rîndurile pe care le scriu pe foaie, dar nu le pot desluşi înţelesul. Am impresia că lucrez la o piesă de teatru”.

Din nefericire, nu am putut deduce despre ce piesă era vorba, doarece imaginile erau prea vagi. Din cîte pot spune din informaţia pe care Terry mi-a oferit-o în timpul şedinţelor noastre, călătoriile lui Shakespeare par să se fi împărţit în două perioade din viaţa sa. Drumurile lui timpurii e posibil să fi avut loc pe cînd avea în jur de 20 de ani, în timp ce a doua etapă a călătoriilor s-a desfăşurat la scurt timp după ce împlinise 30 de ani.

Un alt fragment incitant care provine din perioada lui timpurie a ieşit la iveală cînd Terry s-a văzut în Spania: ,,Observ o casă mare, cu 3 etaje şi ferestre în formă de arcadă. În faţa ei se află un uriaş lac artificial. Mai e puţin pînă să amurgească. Un bărbat cu părul negru stă în faţa unei picturi aşezată pe şevalet. Pictează munţii întunecoşi, cu vîrfuri înzăpezite. Cred că sînt în vizită la omul acesta, care este un artist. Sîntem în mijlocul unei peluze cu iarbă uscată. Un alt bărbat poartă o mănuşă, pe care ţine un şoim. E cald, şi cerul are o strălucire portocalie, dar nu mă simt ca în Italia. Casa e construită din cărămidă albă, sau de culoare deschisă, şi are un acoperiş din olane roşii. Mă aflu în Spania – casa e, cu siguranţă, spaniolă”.

Peregrinările lui Shakespeare prin Europa, în căutare de idei pentru scrierile lui, au continuat în altă şedinţă: ,,Sînt, undeva, afară, în timpul zilei. Stau în pragul unei porţi deschise, care duce spre o cărare pavată cu pietre mari. E ca un templu vechi, cu coloane peste tot. Aerul e foarte cald şi peisajul, altădată verde, e acum uscat. Mult în jos, în depărtare, se zăreşte marea. Pămîntul iese din apă la dreapta şi la stînga, ca o potcoavă, cu marea în mijloc, dar sînt mulţi kilometri distanţă pînă acolo. Mă aflu pe un platou şi mă plimb printre ruine vechi, cu 3 şiruri de coloane care provin de la o clădire mare, cu arcade, situată în spatele meu. A fost un loc important, şi îmi vin în minte numele de Zeus şi Platon. E o zonă stîncoasă, cu bolovani de jur-împrejur. Au avut loc mişcări de pămînt, dar oamenii de aici nu le numesc cutremure.

În spate sînt multe camere întunecoase şi răcoroase. Cred că mă aflu în Grecia. Anul 1580 îmi vine în minte. Văd atîrnat un covor în stil oriental, viu colorat. Fondul e un albastru închis, regal, cu un soare galben în partea de sus. Colţul din dreapta jos este roşu, ca un deşert, şi razele soarelui sînt arcuite şi strînse în spirală, în colţul din stînga sus. Sînt crînguri de măslini şi cîteva clădiri împrejur, ca şi cînd aici ar fi fost o aşezare. Peste tot, sînt multe ruine. Am pornit către o piaţă din apropierea portului. Zăresc numeroase clădiri din cărămizi pătrate şi sînt uimit să constat cît de puţin lemn e folosit la aceste construcţii. Călătoresc singur şi urc în camera în care sînt cazat. Pot să străbat cu privirea pînă spre Port – e foarte mare. Mai toate vasele au un singur catarg şi o singură pînză. Am la mine, în continuare, cărţile mele mari, legate în piele moale. Una dintre ele se află pe masă. Cerneala e preparată prin zdrobirea cărăbuşilor într-un mojar cu pistil, după care se adaugă alcoolul”. Terry a rămas tăcut pentru un scurt timp, apoi a continuat: ,,Sînt în altă zi şi mă aflu într-o clădire de marmură, ca o pagodă, cu acoperiş bombat, situată în vîrful unui deal. Cum mă uit la stînga, pot vedea munţii albaştri-verzui, acoperiţi de copaci. E un peisaj montan, foarte abrupt. Sînt în Grecia, în partea de est a Greciei. Oamenii îmi arată diverse lucruri şi se simt insultaţi dacă vreau să călătoresc în est, spre Turcia; e ca şi cum nu aş avea voie să merg acolo. Acum mă aflu pe un vapor, iar vremea şi marea sînt zbuciumate – la fel ca sentimentele mele. Călătoresc singur, din nou; mănînc orez cu măsline negre şi peşte. Vasul a fost în Turcia şi transportă covoare şi ţesături din Istanbul. Mă îndrept spre nord-vest şi, de data asta, vremea e mai liniştită. Am timp să scriu despre tot ceea ce am văzut, despre locurile prin care am umblat. Mă întorc în Veneţia. De acolo am venit în Grecia, pentru a vedea cîteva situri antice. Am vrut să merg mai departe, către est, dar asta le-a displăcut oamenilor locului. Plec spre Veneţia şi, apoi, la Remagen – cred că în Germania? Păşesc pe strada pietruită. Satul se oglindeşte în apele rîului din stînga mea. Vorbesc cu 2 oameni, într-o tavernă, despre cărţile mele, legate în piele. Le explic acestora despre jurnalul meu, şi anume că ideile pentru fiecare piesă străină se nasc din această carte. De asemenea, în jurnal se află şi indicaţii scenice – desene pentru decor şi alte lucruri care să însoţească piesele”.

(va urma)

STEVE BURGESS

COMENTARII DE LA CITITORI