Reîncarnarea lui Shakespeare (4)

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

Călătoriile lui Shakespeare (3)

E posibil ca tînărul Shakespeare să fi vizitat toate aceste locuri în căutarea inspiraţiei? Ca notă de subsol a celor amintite în rîndurile anterioare, ar trebui remarcat faptul că, deşi datele sînt, uneori, dificil de stabilit în timpul regresiilor în vieţi anterioare, Terry chiar a simţit că era anul 1584 şi că el avea în jur de 20 de ani atunci cînd a efectuat călătoriile în Italia şi Grecia. Aceasta concordă, într-adevăr, cu realitatea, cunoscîndu-se că Shakespeare s-a născut în anul 1564. Desigur, o coincidenţă – improbabilă – ar fi ca Terry, pur şi simplu, să fi nimerit data. De asemenea, cum ar fi putut şti Terry că, în acea vreme, cerneala era obţinută din cărăbuşi zdrobiţi? Este un fapt minor, dar care sugerează, din nou, că el nu a inventat nimic. Mă întreb: cum se descurca Shakespeare, din punct de vedere financiar? Era el, oare, întreţinut de ,,girantul” lui bogat, sau co-autorul scrierilor sale, Charles Worthy? Pentru mine, unul dintre cele mai mari mistere – dacă amintirile lui Terry despre Shakespeare sînt adevărate – rămîne soarta jurnalelor lui de călătorie, acele cărţi mari legate în piele, sau pergamentele pe care le menţionează atît de des. În condiţiile în care nu au fost descoperite manuscrise ale operelor lui Shakespeare, ce pierdere imensă este, pentru lumea literară, faptul că acele jurnale – în cazul în care ele au existat, cu adevărat – nu au supravieţuit trecerii timpului.

* * *

În alte şedinţe, Terry părea să se plaseze în viaţa timpurie a lui Shakespeare, pînă la vîrsta de 35 de ani, atunci cînd se afla, din nou, în străinătate. Însă, de data aceasta, e posibil ca el chiar să fi scris piese de teatru, sau să fi căutat materiale pentru ele, în timpul peregrinărilor prin tărîmuri străine. Şi în acest caz, Terry a adus detalii care s-ar fi potrivit şi care erau efectiv cunoscute, ori presupuse, despre viaţa lui Shakespeare.

Terry: ,,Am pornit, din Italia, într-o călătorie – cred eu – spre Germania. Merg înspre nord-vestul Bolognei, călare. Nu sînt singur, cineva mă însoţeşte. Ne îndreptăm către un lac mare, în apropierea unor munţi şi, apoi, spre un oraş vechi, cu mulţi copaci şi multe păduri împrejur. Numele lui e Remagen. Are legătură cu romanii. Se află lîngă o graniţă şi seamănă cu o cazarmă veche romană. Am senzaţia că trebuie să ştiu ceva despre asta – aflu despre felul în care trăiau romanii aici. E un loc foarte interesant şi am o grămadă de lucruri de scris despre el. Aici sînt o sumedenie de pini, statui şi ape curgătoare. Clădirile sînt de un maro deschis, au forme rotunjite şi acoperişuri conice. Nu sînt acoperite cu olane, ci cu blocuri de piatră. Este o zonă deluroasă, care coboară spre şes”.

Steve Burgess: ,,Cîţi ani ai, aproximativ?”

Terry: „În jur de 30 de ani. Sînt foarte interesat de tot ce se află aici. Rămîn o vreme pentru a scrie. Mă aflu într-o cameră mare. Există şi case mai mici, acoperite cu stuf. Cîteva dintre ele au acoperişul format din snopuri de stuf, legate cu un fel de cordon; la altele, stuful e aşezat în mai multe straturi plate, îndesate unele deasupra altora. Unele case au o bordură pătrată în partea de jos, iar altele, una de formă ovală. Satul are o legătură puternică cu Roma antică, dar, în acelaşi timp, e un loc de sine stătător. Cred că scriu o piesă aici: «Hamlet». Am senzaţia, foarte acută, că a fost scrisă aici”.

Terry s-a oprit cîteva minute, ca şi cum ar fi simţit trecerea timpului, după care a continuat: „Merg mai departe acum, mă îndrept spre un port la mare, spre Antwerp. Locul în care mă duc e plat şi verde. Va trebui să merg şi în altă parte, aproape de coastă, către un şes aflat de cealaltă parte a munţilor. Există un rîu, sau un canal. Am impresia că mă aflu în Ghent. Aici e o clădire, cu un decor fantastic, făcut din mozaic; ea se află în apropierea unui canal şi a unui spaţiu deschis. Mă plimb, vizitez, dar am venit special să văd acest loc. Pare a fi clădirea unui comerciant, ca un soi de piaţă acoperită. E o construcţie masivă, din piatră sau din cărămidă ornată, cu coloane pe fiecare parte. Intru în acest loc, unde oamenii merg şi-şi vînd produsele: pînze, seminţe, ulei. Aici se fac tranzacţii între comercianţi. Produsele şi obiectele etalate sînt pentru a fi cumpărate în cantităţi mari şi, apoi, ele sînt încărcate în căruţe. E un spaţiu mare, răcoros, şi sunetele sînt reverberate de ecouri. Coloanele sînt suficient de distanţate între ele pentru a lăsa loc de trecere căruţelor. Asta am venit să văd. Sînt în căutarea inspiraţiei. Poate că de aici mă voi putea inspira, pentru a scrie „Neguţătorul din Veneţia”. Tot timpul cît am privit lucrurile din jurul meu, am avut în minte, în permanenţă, şi o imagine a regelui Henric al VIII-lea şi a reginei Elisabeta. Văd, în acea imagine, o mulţime de oameni, inclusiv pe regină, îndreptîndu-se spre un teatru”.

(va urma)

STEVE BURGESS

COMENTARII DE LA CITITORI