Reîncarnarea lui Shakespeare (5)

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

Călătoriile lui Shakespeare (4)

Terry a rămas tăcut pentru cîteva momente, după care a continuat: „Călătoresc din nou, călare, dincolo de Bologna, iarăşi către nord-est. Cîţiva dintre noi au mult bagaj – pachete şi saci. Mergem pe îndelete. Eu cînt. Mă simt foarte fericit. Sîntem ca o trupă de actori ambulanţi, în drum spre nord-estul Italiei. În depărtare, la stînga noastră, văd un lac mare. Am impresia că mergem, undeva, într-o zonă cuprinsă între mai multe lacuri şi Veneţia. Vom organiza o reprezentaţie în piaţă. E un spectacol gratuit, destinat tuturor celor care vor să vină. E o piesă foarte amuzantă, fără prea multe cuvinte, însă cu multă mişcare, expresivitate şi cu numeroase elemente de improvizaţie. Nu există locuri pentru public, ca într-o sală de teatru. Aici, publicul e format din oameni obişnuiţi, care privesc spectacolul stînd în picioare. Totul se derulează în viteză, actorii aleargă de colo-colo, atmosfera e plină de culoare: sînt multe flamuri atîrnate în jur, iar noi purtăm ciucuri multicolori. Parcă am fi într-un oraş, sau într-un sat mai mare”.

Terry a oftat şi a trecut la scena următoare:

„E în timpul zilei şi mă aflu într-un mare amfiteatru, în aer liber. E multă piatră în această construcţie, dar, de jur împrejur, sînt înşiraţi nişte parapeţi de lemn, de care se pot sprijini oamenii din public. Ei deja se află acolo. Iau şi eu parte la spectacol, dar va fi o piesă diferită, de fiecare dată. Am impresia că acum se joacă o piesă dramatică. Unii dintre actori sînt îmbrăcaţi ca nişte soldaţi romani. Cred că e o piesă despre Iulius Cezar. Eu joc un rol, dar, în acelaşi timp, sînt şi regizor. Publicul e unul sofisticat, format din reprezentanţi ai micii aristocraţii. Sînt trecut de 30 de ani – cred că am vreo 37. Piesa se împarte în cîteva acte, iar cineva explică fiecare act, înainte de a fi jucat, pentru ca publicul să poată urmări firul poveştii”.

Steve Burgess: „Cum ai luat legătura cu aceşti actori?”

Terry: „I-am întîlnit în Bologna. Obişnuiam să mănînc şi să beau împreună cu ei – sînt oameni care-mi seamănă. Simt că lucrarea asta îmi aparţine şi este în latină. Cîţiva dintre actori au tradus-o. Sîntem în timpul nopţii acum. Eu mă aflu în amfiteatru, singur. Se pare că, pe aici, nopţile sînt răcoroase, pentru că mi-e foarte frig. M-am pricopsit cu o răceală zdravănă şi stau învelit, lîngă un foc, tremurînd. Cred că ne aflăm, undeva, între munţi şi mare”.

Terry a fost încîntat cînd i-am propus să punem capăt şedinţei, fiindcă, stînd pe scaun, trupul lui tremura din toate încheieturile, în timp ce-şi amintea toate astea.

Gîndul că William Shakespeare ar fi fost implicat în ceea ce părea a fi un grup de actori itineranţi în Italia este fascinant. Iar experienţa aceasta – la fel cu aceea de dinainte, cînd, în timpul şedinţei, dădea o reprezentaţie într-o piaţă englezească – este cît se poate de plauzibilă. În turneele pe care le efectuau, companiile de actori hoinăreau din loc în loc, în acele vremuri, atît în ţară, cît şi în străinătate. Cea mai cunoscută trupă de actorie din acel timp, ,,The Queen’s Men” (despre care unii cercetători cred că îl primise printre membrii ei şi pe Shakespeare), a fost înregistrată că ar fi ajuns foarte departe de Londra şi de Curtea Elisabetei I, pînă în Lancashire, în 1588, şi în Carlisle, în 1589. Senzaţia de bucurie intensă, pe care Terry o resimţise în timpul spectacolului în aer liber (şi care se oglindea în zîmbetul său larg, afişat în timpul transei), exprima cît se poate de evident înclinaţia spre aventură şi sentimentul de încîntare care trebuie să fi făcut parte din personalitatea lui Shakespeare. Dacă, aşa cum pare probabil, era vorba de punerea în scenă a piesei „Iulius Cezar”, înseamnă că Terry a nimerit, din nou, datele cunoscute. Shakespeare a scris această tragedie în 1599 (şi menţionase, într-adevăr, că era o „piesă dramatică”) pe cînd avea în jur de 35 de ani, ceea ce vine să confirme spusele lui Terry din timpul regresiei, cum că vîrsta lui ar fi fost de aproximativ 35-37 de ani.

 

(va urma)

STEVE BURGESS

COMENTARII DE LA CITITORI