Reîncarnarea lui Shakespeare (6)

in Alte știri

 

Călătoriile lui Shakespeare (5)

Este, oare, posibil ca Shakespeare să fi scris „Hamlet” în Remagen? După cum vom vedea, în alte şedinţe, Terry a continuat să reitereze acest lucru. Mai întîi, însă, îl vom însoţi, din nou, în îndrăgita lui Italie: „Mă aflu într-o trăsură şi străbat un drum foarte accidentat. Mai este o singură persoană alături mine. Am impresia că vin dinspre Verona şi mă aflu pe lîngă trecătorile din munţi. Simt o mare atracţie faţă de Genova, ca şi cum ar trebui să ajung, neapărat, acolo… Privesc, în jos, spre acest oraş şi pot vedea vapoare construite din lemn, cu catarge înalte şi multe vele. Portul e plin de nave. Persoana care mă însoţeşte mă conduce înspre docuri. E un bărbat mai tînăr decît mine – eu am în jur de 35 de ani, iar el a împlinit 20 şi ceva. Am senzaţia că acesta trebuie să-mi arate ceva. E un port uriaş, cu nenumărate vase ancorate de-a lungul debarcaderului din lemn. Mă aflu de-o parte a pontonului, şi oamenii îmi spun poveşti. Sînt oameni ai mării, care îmi vorbesc despre aventuri petrecute pe mare. Ei vorbesc, iar tînărul meu însoţitor îmi traduce. A fost o furtună mare şi s-a soldat cu destule pagube, de aceea sînt atît de multe vapoare acostate la mal. Văd multe velaturi rupte şi catarge frînte, fără pînze. Sînt mulţi oameni surescitaţi. De ani buni nu mai avusese loc o astfel de furtună. Oriunde ai privi, sînt vase zdruncinate zdravăn. Ascult poveşti despre cît de gravă a fost situaţia. Bărbatul care este cu mine mă tîrăşte, entuziasmat, peste tot, spre a mă întîlni cu tot soiul de oameni. Sînt acolo femei care plîng şi tineri care cercetează vapoarele cu privirea. E foarte aglomerat şi oamenii sînt supăraţi din cauza pagubelor înregistrate pe vase şi a pierderii de vieţi… Velatura unei nave zace trîntită, pe jumătate, pe chei, şi trebuie să sărim peste ea pentru a merge mai departe. Peste tot sînt împrăştiate frînghii mari, groase, care au fost smulse de vînt”.

Pe tot parcursul acestei relatări, vocea lui Terry a avut un ton grav şi sobru. Era în mod vizibil cutremurat de suferinţa la care devenise martor. S-a oprit din povestit o clipă, ca şi cum ar fi încercat să-şi revină, înainte de a trece la un alt episod: „Scriu iarăşi în jurnalul meu – cartea uriaşă, legată în piele. Sînt straturi groase de hîrtie, cam de lungimea antebraţului meu, fiecare pagină avînd aceeaşi dimensiune. Mă aflu în camera mea, undeva, sus, şi privesc înspre port. Pot vedea oameni care lucrează acolo, la lumina lămpilor. Se întîmplase un lucru îngrozitor. Februarie 1601 este data care tocmai mi-a venit în minte. Tînărul care m-a însoţit a intrat în camera mea, spunîndu-mi că, în port, au intrat 100 de vase, toate distruse. Mulţi oameni au murit. Stau şi scriu despre asta”.

Steve Burgess: ,,Cum te simţi?”

Terry: ,,Nu la fel de rău ca atunci cînd eram pe chei. Am fost extrem de tulburat acolo”.

Terry a scos un suspin adînc, ca şi cum ar fi eliberat o parte din sentimentele pe care le trăise, şi a tăcut un timp. Cînd a vorbit din nou era mai liniştit şi era limpede că sărise la alt capitol: „Văd o fîntînă veche, ca un izvor natural cu apă curată care curge într-un bazin circular. Mă aflu sus, pe dealuri, într-un sătuc, şi beau ceva. E foarte cald afară. Văd marea de aici. Alături de mine e un bărbat. Stăm amîndoi pe marginea bazinului rotund, iar în acest timp caii se adapă. Apa se scurge, într-un şuvoi continuu, dintr-o piatră ornamentală într-un fel de cuvă şi, apoi, în bazin. Cred că locul acesta se află la jumătatea distanţei între Verona şi Veneţia, oraşul în care vreau să ajung. Priponim caii sub o colonadă. Soarele e sus, pe cer, şi aerul e foarte cald, prea cald pentru a călători. Satul e foarte liniştit şi pot vedea un abur plutind deasupra mării, în depărtare. Simt că există o legătură puternică între Veneţia şi Remagen“.

(va urma)

STEVE BURGESS

COMENTARII DE LA CITITORI