REÎNCARNĂRI CARE NE TAIE RESPIRAŢIA (6)

in A nu se citi noaptea

 

Conform teoriei reîncarnării, sîntem înclinaţi să credem că tînărul scriitor, nemaiputînd să-şi ducă la bun sfîrşit munca, din cauza morţii sale timpurii, în „reîncarnarea“ următoare el ar fi trebuit să termine ceea ce începuse. Lama Govinda vedea astfel lucrurile: „Nici o operă importantă la care ne-am angajat cu suflet pur şi cu devotament desăvîrşit nu va rămîne neterminată“.

Dintre numeroasele cazuri petrecute în India, cel mai citat este cel al Shantiei Devi. El a fost studiat, mai întîi, de rigurosul comitet de anchetă instituit de Gandhi, în noiembrie 1935, şi apoi, în 1990, de ziaristul suedez Sture Lonnerstrand, care a avut numeroase şi îndelungate conversaţii cu Shanti şi cu apropiaţii ei. De asemenea, jurnalistul a întreţinut o lungă corespondenţă cu aceasta, înainte de-a o revedea.

Shanti Devi, născută în 1926, la New Delhi, îşi amintea foarte bine că, într-o altă viaţă, fusese o femeie pe nume Lugdi, care murise în chinurile facerii. Cînd a învăţat să vorbească, Shanti a cerut să fie dusă într-un alt oraş, Mathura, unde a spus că trăise în trecut. Folosea, uneori, cuvinte dintr-un dialect neînţeles de părinţii săi, dar care a fost recunoscut, ulterior, drept dialectul folosit în Mathura.

Dr. H.N. Banerjee, din Jaipur, director al Departamentului de Parapsihologie al Universităţii din Radjastan, a dus-o în acele locuri. Micuţa se orienta cu cea mai mare siguranţă şi i-a servit medicului chiar de ghid, arătîndu-i monumentele şi locurile unde ea se jucase „odinioară“, apoi casa în care a locuit. El consemna cu meticulozitate spusele fetei şi nu putea să nu remarce, plin de uimire, exactitatea, în cele mai mici detalii, a tot ceea ce ea descrisese înaintea călătoriei, deci înainte de a vedea acele locuri. Shanti Devi nu oferea doar numeroase precizări cu privire la casa în care trăise, la obiceiurile sale, hainele pe care obişnuia să le poarte, ci a povestit chiar şi despre o relaţie extraconjugală a unui membru al familiei, pe care numai cei foarte apropiaţi puteau să o cunoască.

Comitetul de anchetă numit de Gandhi a fost condus de 3 persoane foarte respectate din Delhi – doi deputaţi şi un avocat. Reputaţia lor garanta imparţialitatea şi seriozitatea anchetei pe care o aveau de efectuat. Investigaţia a avut loc pe cînd Shanti era încă un copil, şi aceştia au putut să îi întîlnească pe martorii şi membrii ambelor sale familii. Trebuie să menţionăm că părinţii lui Shanti Devi se opuneau cu înverşunare acestei anchete asupra vieţii trecute a fiicei lor şi nu şi-au dat acordul decît după vizita lui Gandhi însuşi.

Amintirile fetei nu s-au estompat odată cu vîrsta, şi Devi şi-a dedicat viaţa studiului filozofiei şi învăţăturii despre reîncarnare, fără a încerca vreodată să dobîndească vreun profit personal din experienţa ei. S-a mulţumit să transmită un mesaj, să povestească tot ceea ce a simţit pe cînd era atît Shanti Devi, cît şi Lugdi, dar şi pe cînd călătoreau între cele două vieţi. Mărturia sa este cu atît mai interesantă cu cît cuprinde amintirea propriilor sale funeralii, dorinţa ei de a reveni pe pămînt, răbdarea cu care a aşteptat să se reîncarneze, alegerea noii familii, naşterea şi intrarea în corpul material – amintiri arareori precizate în cazurile clasice. Ea nu s-a căsătorit niciodată, considerîndu-se încă legată de cel care îi fusese soţ în viaţa anterioară. Cineastul francez François Villiers s-a inspirat din acest caz pentru filmul ,,Manika – o viaţă mai tîrziu“, realizat în 1989.

În timpul anchetei asupra lui Shanti Devi, dr. Banerjee conducea, în cadrul Departamentului de Parapsihologie, o comisie formată din 6 profesori, care studiaseră 80 de cazuri de amintiri despre „viaţa de dincolo“ – memorie pe care acesta o numea ,,extracerebrală“. El a verificat, personal, numeroase cazuri similare.

În Buletinul publicat de biroul său, dr. Baneijee a relatat povestea unei fetiţe pe nume Swarna Lata Mishra, născută la 2 martie 1948, în satul Shahpura, districtul Madhya Pradesh. La vîrsta de 3 ani şi jumătate, ea locuia cu familia sa în Panna, un alt sat din Madhya Pradesh. Într-o zi, tatăl ei a luat-o cu el la Jabalpur, unul dintre principalele oraşe ale ţării. Revenind de la Jabalpur, pe cînd traversau oraşul Katni, situat la aproximativ 90 de kilometri mai la nord, Swarna Lata i-a cerut, dintr-odată, şoferului de camion care îi transporta să o apuce pe „drumul transversal care duce la casa mea“. Cîteva momente mai tîrziu, pe cînd toată lumea lua ceaiul la Katni, Swarna Lata a spus că „acest ceai ar fi fost mult mai bun dacă l-am fi băut la mine acasă, aici, în apropiere“. Tatăl a fost intrigat de aceste afirmaţii, cu atît mai mult cu cît a auzit-o pe fiica lui explicîndu-le altor copii că ea trăise „odată“ la Katni şi că, pe atunci, numele său de familie era Pathak.

Mai tîrziu, fetiţa a început să cînte cîntece şi să danseze dansuri necunoscute de apropiaţii săi. De atunci, nu a mai încetat să vorbească despre familia sa „de altădată“, dînd tot felul de detalii necunoscute mamei şi tatălui ei. Părinţii lui Swarna Lata şi-au schimbat apoi domiciliul şi s-au mutat în Chatarpur. Pînă atunci, ei ascultaseră spusele fiicei lor fără a le da importanţă, crezînd că era vorba despre fabulaţii copilăreşti. Dar în 1958, pe cînd copila avea 10 ani, familia Mishra a întîlnit o femeie căreia Swarna Lata i-a spus că o cunoscuse „mai demult, la Katni“. Această femeie era într-adevăr din Katni, avea o familie pe nume Pathak printre rudele sale şi a confirmat detaliile date, timp de mai bine de 6 ani, de fetiţă.

Dr. Banerjee a intrat imediat în alertă şi a plecat la Chatarpur, în martie 1959. Timp de două zile, el a intervievat-o pe fată şi a luat notiţe, printre altele, despre 9 detalii precise cu privire la casa familiei Pathak din Katni, deşi familia Mishra nu ştia despre ce familie Pathak era vorba în relatările copilului lor. Dr. Banerjee a plecat apoi la Katni, unde a găsit casa familiei Pathak datorită descrierii amănunţite, făcută de copilă. Totul era exact. Făcînd cunoştinţă cu această familie, el a constatat că toate detaliile biografice furnizate de Swarna Lata corespundeau, cu exactitate, vieţii unei fiice a familiei Pathak, pe nume Biya, decedată în 1939, după ce se căsătorise cu un anume Chintamani Pandey, din Maihar. Mai mulţi membri ai familiei Pathak au decis, apoi, să o viziteze pe Swarna Lata. Aceasta i-a recunoscut. Ea a fost dusă, pe rînd, la Katni şi la Maihar. În acest din urmă oraş, a recunoscut numeroase persoane, precum şi toate locurile prin care a trecut, indicînd schimbările care se produseseră de la moartea Biyei.

În timpul anchetei sale, dr. Banerjee a constatat că toate detaliile topografice, dar şi alte informaţii date de fetiţă corespundeau unei realităţi vechi de 18 ani. Descrierea casei Pathak, meseriile practicate de membrii familiei, toate erau, în povestirile Swarnei Lata, aşa cum fuseseră la momentul morţii Biyei. Ziarul ,,Parapsychology“ a publicat şi acest caz.

(va urma)

SYLVIE SIMON

COMENTARII DE LA CITITORI